Joi, 17 august 2006
Suntem în centrul Palmei, pe o stradă cu case şi blocuri scunde, toate în stil mediteranean: seamănă puţin cu oraşele franceze, dar spaţiile sunt mai generoase aici. Apartamentul pe care l-au închiriat este vechi, din perioada interbelică: se pare că a fost clădit peste apartamentul de la parter de doi burghezi mallorcani pentru cele două fete tinere ale lor. Spaţiul este ciudat distribuit: începe cu o scară abruptă şi interminabilă (acum înţeleg de ce erau ei îngrijoraţi! şi eu voi fi, dacă M. cade pe scara asta nu ajunge viu până jos) continuă cu o cameră de zece metri pătraţi în dreapta, în faţă cea de-a doua cameră, lungă, care slujeşte şi de bucătărie (are o plită, chiuvetă şi frigider) şi, la capăt, baia. În total, cam douăzeci şi cinci de metri pătraţi locuibili...completaţi însă, în cel mai pur stil spaniol, de două terase imperiale: una pleacă din camera cea lungă şi urcă sus de tot cu încă un nivel, oferind privelişte la stradă: probabil a fost gândită pentru cele două domnişoare spaniole (ajunse acum ambele fete bătrâne, din câte spune T.).T. şi E. nu prea o folosesc pentru că nu au ce să vadă pe stradă: terasa este locuită mai mult de pisici. În schimb, terasa din spate (la acelaşi nivel cu camerele, ieşirea pe lângă baie) este o minune: are cam 15 metri pătraţi şi este foarte liniştită, are vedere la o curte interioară nelocuită. În jur sunt câteva acoperişuri şi încă două terase vecine la fel de mari. Aici T. şi E. iau masa şi petrec seri frumoase, cu sau fără musafiri. Sunt o mare iubitoare de terase şi vederea ei mă încântă.
Ieri dimineaţa, dacă m-ar fi întrebat cineva, aş fi zbughit-o direct spre mare pe care nu am văzut-o încă (şi mi-e atât de dor!), dar T. care are un simţ practic deosebit face un program de organizare, şi-a luat o zi liberă azi ca să ne orienteze: ne arată supermarketul Mercadona aflat la trei străzi mai încolo, ne sfătuieşte să nu cumpărăm mâncare decât de acolo sau de la Carrefour dar acela este foarte departe, ne va duce tot ea. Ne ia o cartelă de autobuz şi ne învaţă strictul necesar despre calătorii (suntem departe de plajă, cu autobuzul 20-25 de minute). Ne arată împrejurimile care sunt superbe, la cinci minute de casă este un parc mare care are şi un loc de joacă modern pe care M. îl apreciază foarte mult. Parcul are şi fântâni arteziene, e construit pe un râu pitoresc traversat de două poduri scurte pe care turiştii se fotografiază. Dincolo de parc începe partea istorică a Palmei (nelocuită, folosită mai mult pentru distracţie). Văzut ziua, oraşul pare şi mai frumos decât mi s-a părut noaptea: în orice parte ai privi vezi palmieri, flori mediteraneene (muşcate uriaşe şi flori mari, colorate exotic: roz, ciclam, vernil). Nu se văd nicăieri gunoaie abandonate şi spărturi în asfalt, ca la noi acasă...străzile au un asfalt neted şi fără fir de nisip pe ele. Asta înseamnă o foarte bună organizare, pentru că oraşul e plin de turişti şi foarte viu: maşinile par multe şi grăbite, dar şi pietonii sunt numeroşi: nu am văzut nicăieri atâtea mame cu bebeluşi la plimbare, semn de prosperitate economică.
Suntem în centrul Palmei, pe o stradă cu case şi blocuri scunde, toate în stil mediteranean: seamănă puţin cu oraşele franceze, dar spaţiile sunt mai generoase aici. Apartamentul pe care l-au închiriat este vechi, din perioada interbelică: se pare că a fost clădit peste apartamentul de la parter de doi burghezi mallorcani pentru cele două fete tinere ale lor. Spaţiul este ciudat distribuit: începe cu o scară abruptă şi interminabilă (acum înţeleg de ce erau ei îngrijoraţi! şi eu voi fi, dacă M. cade pe scara asta nu ajunge viu până jos) continuă cu o cameră de zece metri pătraţi în dreapta, în faţă cea de-a doua cameră, lungă, care slujeşte şi de bucătărie (are o plită, chiuvetă şi frigider) şi, la capăt, baia. În total, cam douăzeci şi cinci de metri pătraţi locuibili...completaţi însă, în cel mai pur stil spaniol, de două terase imperiale: una pleacă din camera cea lungă şi urcă sus de tot cu încă un nivel, oferind privelişte la stradă: probabil a fost gândită pentru cele două domnişoare spaniole (ajunse acum ambele fete bătrâne, din câte spune T.).T. şi E. nu prea o folosesc pentru că nu au ce să vadă pe stradă: terasa este locuită mai mult de pisici. În schimb, terasa din spate (la acelaşi nivel cu camerele, ieşirea pe lângă baie) este o minune: are cam 15 metri pătraţi şi este foarte liniştită, are vedere la o curte interioară nelocuită. În jur sunt câteva acoperişuri şi încă două terase vecine la fel de mari. Aici T. şi E. iau masa şi petrec seri frumoase, cu sau fără musafiri. Sunt o mare iubitoare de terase şi vederea ei mă încântă.
Ieri dimineaţa, dacă m-ar fi întrebat cineva, aş fi zbughit-o direct spre mare pe care nu am văzut-o încă (şi mi-e atât de dor!), dar T. care are un simţ practic deosebit face un program de organizare, şi-a luat o zi liberă azi ca să ne orienteze: ne arată supermarketul Mercadona aflat la trei străzi mai încolo, ne sfătuieşte să nu cumpărăm mâncare decât de acolo sau de la Carrefour dar acela este foarte departe, ne va duce tot ea. Ne ia o cartelă de autobuz şi ne învaţă strictul necesar despre calătorii (suntem departe de plajă, cu autobuzul 20-25 de minute). Ne arată împrejurimile care sunt superbe, la cinci minute de casă este un parc mare care are şi un loc de joacă modern pe care M. îl apreciază foarte mult. Parcul are şi fântâni arteziene, e construit pe un râu pitoresc traversat de două poduri scurte pe care turiştii se fotografiază. Dincolo de parc începe partea istorică a Palmei (nelocuită, folosită mai mult pentru distracţie). Văzut ziua, oraşul pare şi mai frumos decât mi s-a părut noaptea: în orice parte ai privi vezi palmieri, flori mediteraneene (muşcate uriaşe şi flori mari, colorate exotic: roz, ciclam, vernil). Nu se văd nicăieri gunoaie abandonate şi spărturi în asfalt, ca la noi acasă...străzile au un asfalt neted şi fără fir de nisip pe ele. Asta înseamnă o foarte bună organizare, pentru că oraşul e plin de turişti şi foarte viu: maşinile par multe şi grăbite, dar şi pietonii sunt numeroşi: nu am văzut nicăieri atâtea mame cu bebeluşi la plimbare, semn de prosperitate economică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu