Medical appointment in the north area

Sâmbătă, 11 februarie 2007

Acum câteva zile am fost la cabinetul privat al doctorului Naghiu, pe lângă staţia de metrou Aviatorilor (la ultima consultaţie, înainte de Anul Nou, nu ne-am înţeles, pentru că insista să reduc numărul orelor de ABA, iar mie mi-era clar că regresia din decembrie a fost de la homeopatie, nu de la ABA).
Deşi era o seară înnorată, de sfârşit de iarnă, cu un vânt tăios şi rece, atât eu cât şi M. eram bine dispuşi. El a savurat plimbarea cu metroul (noi nu mergem cu metroul de obicei, aşadar a fost ceva nou) iar eu am savurat schimbarea...uneori îmi dau seama că muncesc atât de mult, încât o uşoară schimbare de program capătă alt sens: este o "ieşire în oraş" :) .
În fine, odată ajunşi la cabinet, doctorul constată cu satisfacţie că M. şi-a reluat trendul ascendent, este vioi şi interactiv, explorează cabinetul şi are reacţii de "refacere a legăturii cu mama" (cum numeşte el reacţiile de copil de doi ani, în care M. se agaţă de mine şi mă alintă) - pentru doctor sunt semnale de evoluţie afectivă, se pare. Ne dă o schemă nouă şi ne spune că pentru data viitoare putem să revenim la cabinetul de stat din zona Leul-Iuliu Maniu. Slavă Domnului! Cabinetul din nord era foarte departe de noi. Chiar dacă M. agreează plimbările, nu spun că ar fi fost uşor...

After evaluation

Duminică, 5 februarie 2007

În sfârşit, trecu şi evaluarea...grea, aşa cum mă aşteptam.
La logoped/evaluare a cunoştinţelor M. a scăpat mai ieftin decât astă-vară. Numai că mă întreb, atunci când văd tipurile de probe, cât de valide sunt. De exemplu, la un moment dat a vrut să îi testeze cunoştinţele despre familie (deşi îi spusesem că nu are familie şi nu am cum să îl fac să înţeleagă ce este un "bunic", "tată", "soră", "mătuşă"...) folosind nişte figurine mici şi atât de stilizate încât mi-ar fi fost greu mie să denumesc ce înseamnă fiecare.
Alt aspect care m-a surprins aici a fost atitudinea faţă de ABA. Persoana care ne evalua m-a criticat pentru că uneori am sugerat involuntar răspunsurile (de fapt, încercam să evit declanşarea unei crize de nervi faţă de probele care nu se mai terminau). După care îmi spune: "nu aţi văzut copiii ăia care fac ABA, cu patru terapeuţi?!"M-a amuzat faptul că vorbea despre copiii care fac ABA ca şi cum ar fi fost pe Marte, sau pe Lună...Hei (îmi venea să îi spun dar m-am abţinut) în faţa ta se află chiar unul dintre copiii ăia, care face 35 de ore de ABA pe săptămână...şi tot ce ştie, ştie datorită terapiei. Voi nu aţi reuşit să îl ajutaţi cu nimic până acum.
La doctor am scăpat repede, avea mulţi pacienţi şi nu l-a testat decât pe imitaţie motorie grosieră (a reacţionat destul de bine pentru că trebuia să urmărească mişcări combinate), pe desen (forme geometrice) şi pe cooperare. A ieşit bine...
La psiholog, destul de necooperant, obosise şi voia să plece, nu i-a plăcut nici o jucărie. Testele pe reciprocitate (casa mea/casa ta) au ieşit însă bine (după atâta Block imitation...)Spre final s-a găsit o casă mare de păpuşi care i-a plăcut teribil şi s-a jucat constructiv împreună cu psihologul. (Ulterior, la concluziile de vineri, aceasta a subliniat din nou că "are joc simbolic, deci nu are autism"). Concluziile spuse vineri au fost încurajatoare: o creştere a cooperării, un potenţial ridicat, însă nimeni nu a dat soluţii pentru vorbire...

Winter evaluation

Luni, 29 ianuarie 2007

Primesc prin telefon vestea că M. este programat săptămâna aceasta pentru evaluarea periodică de la centrul de stat la care mergem. Asta înseamnă marţi, la doctor şi la psiholog, şi joi, la logoped şi la fizioterapeut, după care vineri va fi întâlnirea de grup şi prezentarea rezultatelor.
Aceste întâlniri, cu toată superficialitatea intervenţiei de aici, sunt foarte folositoare pentru că fiecare vine cu un alt punct de vedere şi cu descrierea altor reacţii ale copilului, ceea ce este de ajutor în construirea unui tablou de ansamblu al integrării lui M. în mediu. Mă îngrijorează însă statul la coadă pe holul aglomerat şi reacţiile lui la evaluare (nu poate să sufere evaluările).
Ce pot să observ, din ultimele luni de stat la uşa grădiniţei (merge marţea şi joia, şi uneori şi miercurea) este că grupul de copii l-a ajutat mult: acum stă la masă, nu pe jos pe covor cum a stat luni întregi, şi, chiar dacă nu vorbeşte, însoţeşte grupul cu gesturi când se cântă sau îndeplineşte sarcini simple (colorat suprafeţe simple sau lipit hârtie glasată). Iar la masă merge în rând doi câte doi, cu clasa, cu rucsăcelul în spate. Nu mai seamănă deloc cu copilul sălbatic de acum un an şi jumătate...

Another family starts therapy

Vineri, 26 ianuarie 2007

Deşi am o perioadă foarte încărcată, continui să fiu pe fir în legătură cu terapia de la familia N. Săptămâna aceasta au făcut încă o evaluare la centrul Sf. M. tot după testul Portage: interpretarea şi IQ-ul au fost identice celor făcute/calculate de mine, ceea ce m-a bucurat pentru că înseamnă că şi cei la care am mai aplicat testul au avut parte de o interpretare corectă.
Rămâne problema spinoasă a tutorilor: la anunţuri nu prea au avut succes. Mai precis, ei cheamă la interviu pe toţi care sună la telefon. Eu le spusesem din capul locului că nu este o tactică bună (pierdere mare de timp) dar fiecare face ce crede...Aşadar, am găsit printre colegele fetelor o posibilă candidată de tutore, D. (colegă cu No1) se pare că este la curent cu modul de lucru pentru că din anul lui No1 (universitate particulară) lucrează mai multe cu copiii. M-am întâlnit cu ea ieri după-amiază în parc şi mi s-a părut destul de motivată şi de hotărâtă să lucreze: cred că o s-o recomand pentru echipa de la familia N.
A doua candidată a venit dintr-o direcţie neaşteptată: No3, din propria mea echipă. O vedeam că ascultă cu mare interes tot ce se discută despre familia N. şi intenţiile lor, însă de-abia când a început să se discute despre tutori a spus că ar vrea să lucreze cu încă un copil...şi fireşte, noi vom avea prioritate la stabilirea programului. Înţeleg că ar fi atât în interesul ei cât şi în interesul familiei N., aşa că probabil o să fiu de acord.
Surpriza a venit din partea lui M.: iniţial, discutam cu No3 fără să ne ferim problemele legate de familia N. Uitam însă de relaţia lor specială...ne-am trezit că, de cum intra pe uşă şi începea să umble la jucării, M. se ducea la ea, o lua de umeri şi începea să ţipe uitându-se fix în ochii ei. Mi-am dat seama că a înţeles discuţiile şi se consideră trădat şi neglijat prin faptul că No3 intenţionează să lucreze cu alt copil (povestea s-a repetat câteva zile la rând). Atunci i-am spus lui No3 să jucăm o "scenă de teatru": în faţa lui M., eu voi face nişte declaraţii dramatice că nu îi permit să lucreze cu alt copil pentru că ea este doar prietena lui M., iar ea va juca rolul tutorelui spăşit care acceptă mustrarea. După care nu vom mai pomeni niciodată de familia N, decât la telefon sau când M. este în altă cameră. Zis şi făcut: am jucat scena, eu intrând destul de bine în rolul de "mamă nervoasă" şi "purtător de cuvânt al lui M." A doua zi după ce am jucat scena, mi-am dat seama că presupunerile mele au fost corecte: reacţiile lui M. au încetat...

Writing the program for this week

Duminică, 21 ianuarie 2007

(M-am întâlnit cu familia N. în parc, împreună cu copiii, şi le-am făcut interpretarea testului Portage. A ieşit un scor destul de mic - 50 - mama copilului mi-a mărturisit că a plâns când a completat testul, gândindu-se câte lucruri ar trebui să facă copilul ei şi nu le face...I-am spus să nu se consume, copilul mi se pare cu potenţial: nu prea are autostimulări şi stă destul de bine cu socializarea, nu are reacţii de respingere sau stare nervoasă cum am văzut unii copii de la centru. Săptămâna viitoare au programare la centrul Sf. M., tot pentru evaluare. Sunt curioasă dacă rezultatul va fi acelaşi: eu fac interpretarea testului Portage doar din ce am înţeles din materialele citite, nu m-a instruit nimeni.)
Astăzi, ca de obicei, după ce m-am întors de la biserică şi No1 a plecat, mă apuc să fac o recapitulare la ce s-a lucrat săptămâna asta (adică actualizez dosarele) şi compun desfăşurătorul pentru săptămâna următoare. Din când în când lista cu itemi pentru programele curente se epuizează şi mai fac o trecere prin materialele pe care le am, timp în care mă gândesc la programele pe care urmează să le introduc în continuarea celorlalte. Ca rezultat, apar foi cu programe în aşteptare şi cu itemi pentru cele curente (pe acestea le calculez după dosare să fie în număr mediu, nici 30 cum făceam de obicei în seriile de Receptive labels, nici 10 cum aud că procedează unii coordonatori.).
De exemplu, am introdus programul Sound actions săptămâna trecută şi a mers: se concentrează pe acţiune şi uită de frustrarea sau inhibiţia legată de sunete, care se activa aproape automat. Acum mă gândesc la itemi noi (să adun măcar 15) se pare că a fost o idee bună. O altă idee, care mi-a venit tot săptămâna trecută, a fost să introduc Expressive letters: cunoaşte literele destul de bine în receptiv, iar verbalizarea apare şi aici ca fiind secundară prin raportare la stimul (şi aceasta a mers).
Alt program introdus în desfăşurătorul anterior este La fel - receptiv, cu comanda "dă la fel" acesta pare că va merge relativ bine, ca majoritatea programelor care nu cer verbalizare. Pentru săptămâna asta introduc în desfăşurător un nou program, Receptive gender, de care are nevoie pentru că nu pare să fie conştient de diferenţele de genuri (va fi un program scurt, cu doar câţiva itemi, fată-băiat, femeie-bărbat, moş-babă, bebeluş). În general, introduc programele pe rând (nu mai mult de două noi odată) şi în continuarea logică a celorlalte. La construirea desfăşurătorului sunt atentă să alternez programele uşoare cu cele grele sau să alternez tipurile de programe (exemplu, Block imitation este introdus între Counting şi Receptive labels 2d) ca să aibă loc o variaţie a sarcinilor, să nu fie plictisitor. Adică, o mie de lucruri la care trebuie să te gândeşti...

Progress in verbal imitation

Duminică, 14 ianuarie 2007

Au apărut diferenţe importante în imitaţia verbală: a trecut de la imitaţie simplă la desemnarea cuvintelor prin silabe, în general prima silabă (de exemplu "pă" la "pătură", "ci" la "cizme", "sti" la "sticlă"). Este interesant aici că desemnarea spontană s-a extins destul de repede din programul lui No1 în programul lui No2, deşi în continuare relaţiile cu fiecare tutore şi atmosfera sesiunii de lucru sunt foarte diferite. Acum câteva zile au apărut şi două cuvinte corecte: "becu" şi "ou" (redarea ultimului a fost spontană şi întâmplătoare: până acum nu am văzut niciodată vreun diftong pe foaia de imitaţie verbală, probabil dacă am încerca să repetăm nu ne-ar ieşi). Însă pronunţia silabelor este atât de neclară şi se hotărăşte atât de greu să redea sunete (No1 dă tonul în continuare în această privinţă) încât am hotărât din nou să amân introducerea programului de imitaţie verbală la masă. Problema care se conturează este însă decalajul între receptiv şi expresiv: avem deja programul Matching words, care pregăteşte Receptive sight reading (citirea cuvântului la prima vedere, fără silabisire). Are şanse mari să înveţe să citească înainte să înveţe să vorbească...
(Am mai vorbit în ultima vreme cu familia N. de aici din cartier. Par hotărâţi să se apuce de ABA dar au dat anunţ pentru tutori chiar de sărbători, fără prea mare succes...am dat şi eu sfoară în ţară prin No1 şi No2, poate apare dintre colegii lor cineva interesat. Între timp le-am propus să aplicăm testul Portage - ne întâlnim odată în parc şi le dau formularul, îl completează într-o seară, şi fac interpretarea în după-masa următoare.)

Difficulties in generalization (II)

Joi, 11 ianuarie 2007

Am mai vorbit din când în când cu părinţi din reţea şi aflu cum procedează ei. Spre surprinderea mea, metoda cu foaia de generalizare (şi cu generalizarea structurată) nu o mai aplică nimeni. Mă surprinde, pentru că în momentul în care se predă ceva la un training ca fiind foarte important, de obicei iau în considerare...acum cred că generalizarea este importantă nu numai pentru că am auzit, ci şi din practica de până acum. Poate că unii copii generalizează singuri? În cazul ăsta oricum ar trebui să existe verificări ale programelor, pentru că există riscul ca unele să nu se mai repete şi să se piardă.
Revenind, avem probleme neaşteptate la generalizare cu obiectele: de exemplu, dacă sunt obiecte mai puţin folosite de el (bijuterii să zicem) şi locaţia lor nu este evidentă ca în situaţia de predare, le încurcă...de asemenea, am încercat generalizarea de SD folosind şi posesia: confuzie totală. De asemenea, culorile sunt în continuare o problemă: am rămas cu cinci culori (roşu, galben, albastru, verde, maro) pe care le verificăm două câte două. Însă în general programul îl enervează atât de mult încât sunt şanse să nu răspundă. Încă nu am întors nici un program la masă...dar la acesta m-am gândit serios, mai ezit pentru că ar trebui un alt mod de predare şi nu am reuşit să găsesc nici unul. În rest, programele receptive merg bine, şi la masă şi în generalizare, cu condiţia să se respecte întocmai paşii din manuale.

Old and new programs

Duminică, 7 ianuarie 2007

În timpul vacanţei am reuşit să centralizez programele în dosare şi să fac o evaluare de ansamblu a noii echipe, care a început să funcţioneze la "întreaga capacitate". Rezultatele sunt mulţumitoare, în special de când a trecut regresia temporară. Mă bucură în special apariţia jocului simbolic, ajutat se pare destul de mult de Play imitation la masă şi de stilul de lucru al lui No3, de relaţia ei cu M.
Avem la masă 17 programe în lucru (din desfăşurătorul săptămânal pe care îl fac duminica eu, urmând ca în timpul săptămânii să îşi facă singure desfăşurătorul zilnic):
1. Matching similars
2. Receptive labels 3d (spre sfărşit, cu itemi de amănunt: stetoscop, halat...);
3. Receptive letters
4. Receptive opposite (încă mai este, cu unele atribute a mers greu)
5. Matching words
6. Receptive instructions (fără obiecte: de-abia acum merge bine);
7. Receptive categories
8. Receptive verbe (îl facem in vivo)
9. Matching association (2d)
10. Block imitation (am ajuns la 8 cuburi)
11. Receptive location
12. Play imitation
13. Non-verbal imitation fine motor (abia acum a început să meargă şi acesta - foarte greu înţelege şi stăpâneşte mişcările fine)
14. Dă 2 obiecte
15. Secvenţe (acesta merge perfect - probabil, un test pentru inteligenţa nonverbală a lui M. ar obţine un scor bun)
16. Receptive labels mediu (2d)
17. Counting
După cum se vede, Verbal imitation tot nu este, imitaţia nu merge destul de consistent în mediul informal ca să o introduc şi la masă...am văzut undeva un program simpatic, acţiuni însoţite de sunete (Sound actions), cred că acela e cel mai nimerit să încercăm la masă...