First week of "therapy"

Luni, 24 aprilie 2006

Începem a doua săptămână de terapie...prima a fost şi nu a fost, după aşteptări care s-au dovedit obiective. Am avut o zi demonstrativă (miercuri), inclusiv cu I. şi C. care au reuşit să fie şi ele prezente. I. a revenit plină de energie şi mă asigură că va xeroxa notiţele fetelor care au fost la trainingul dinainte de Paşte. În schimb pe L. (cea care s-a "angajat" în echipă din ianuarie) nu prea mai contez - nu a putut să ajungă niciodată pentru că mereu a intervenit ceva, şi asta arată limpede cât îşi va ţine promisiunea.
Joi a fost ziua lui M....am avut bunătăţi, baloane, trompete şi măşti, iar el a fost încântat de atâţia musafiri. Le convocasem pe toate fetele, cu obiectivul explicit să îl stimuleze, ca să îl facem să participe la aruncat de baloane, la suflat în trompete şi mai ales în lumânari. Obiectivul a fost foarte puţin atins pentru că nu se prea îndemnau...eu nu ştiam ce să fac mai întîi, să filmez, să supraveghez organizarea sau să dau tonul la joc că altfel nu prea se mişca nimic?! Cu baloanele de aruncat am mai reuşit să îl implicăm, dar cu suflatul în lumânări nu am reuşit...nu ştie să sufle şi punct, până la urmă am suflat tot eu ca şi în ceilalţi ani. În final s-a ajuns exact la ce mă temeam: fetele au început să se converseze între ele - poate era necesar acest moment pentru închegarea echipei însă M. ajunsese să fie de decor...
Vineri şi sâmbătă am avut primele sesiuni...eşec total. Când şi-a dat seama că încercăm să îl facem să stea la masă când vrem noi, dezastru! A plâns nonstop şi nu a stat mai deloc (le spusesem însă dinainte că nu îl vom ţine cu forţa aşa cum am auzit în alte familii). Am încercat să îl atragem cu recompensele, însă părea prea mare ultragiul la adresa libertăţii lui...ne dădea la o parte şi pe noi de la masă (o măsuţă pliantă destinată special "lecţiilor", m-am gândit să fie ca un semnal pentru el ca să facă diferenţa între sesiuni şi timpul liber). Am reuşit doar spre final să îl atrag cu o cutie de şah, să mă ajute să pun piesele din cutie afară şi înapoi: cum a cooperat un pic l-am încurajat călduros toate trei şi i-am dat recompensă - dar mai mult nu am reuşit. Să vedem ce ne mai aşteaptă săptămâna aceasta...

ABA and psychology

Marţi, 18 aprilie 2006

M-am mai gândit la factorii psihologici ai succesului in ABA şi cred că sunt trei:
- refacerea relaţiei copilului cu mama (îmi dau seama, dacă mă distanţez de mine însămi, că relaţia mea cu M. nu e ceea ce trebuie: trebuie să am mai multă încredere în el şi să evit să îl tratez ca pe un bebeluş);
- relaţia cu tutorii este foarte importantă pentru recuperarea copilului: tutorii sunt primele persoane "din afară" care au o relaţie constantă cu el şi este esenţial ca ei să reuşească să îi transmită mesajul "noi suntem prietenii tăi şi credem că tu poţi să faci asta";
- imaginea copilului despre terapie şi despre el însuşi în terapie: de aceea s-a spus că este o "istorie a succesului" şi se vorbeşte despre recompensa pozitivă, el nu are cum să fie motivat decât dacă are încredere în el.
Practic, ce simt eu la M. este o adâncă frustrare...este un copil destul de isteţ şi nu este "plecat din lume" suficient ca să nu înţeleagă diferenţa între el şi ceilalţi. El îşi dă seama că nu poate să facă unele lucruri...iar jobul nostru ca echipă este să îl convingem că poate să le facă.
Numai că relaţia lui cu tutorii nu poate fi controlată...nu pot să ştiu precis dacă va fi o relaţie bună sau nu. Fetele ar fi trebuit să ştie multă psihologie ca să o construiască intenţionat, şi e clar că nu ştiu mai nimic...se poate merge şi pe afectivitate şi intuiţie, dar nu se ştie dacă le vor avea în lucrul cu M.
Mi-a plăcut ce a scris dora pe forum, cum ar trebui să sune anunţul pentru tutori: "Caut înger păzitor pentru copilul meu"...

The training for my team

Sâmbătă, 15 aprilie 2006

Se pare că va fi mult mai greu decât credeam cu instruirea fetelor...au venit trei zile la rând si de-abia am reuşit sa termin noţiunile de bază despre ABA (am sintetizat ce era important în două ore - două ore şi jumătate pe zi). Fetele au spus că nu ar fi înţeles materialele pe care le-am xeroxat (ghidul de instrucţie ABA şi dicţionarul de termeni) dacă nu le-aş fi explicat. Bănuiam că nu vor înţelege, mi se pare un limbaj prea academic în materialele pe care le am de pe Internet (inclusiv manualul ABA este prea academic pentru fete de anul I sau pentru părinţi care nu au un nivel ridicat de instruire).
Numai că zilele acestea m-am întâlnit doar cu două fete, nu cu patru aşa cum credeam că am în echipă... C. a anunţat că are ceva de lucru dar va citi materialele acasă, i le-am trimis pe mail dar nu cred că va fi acelaşi lucru ca atunci când cineva le explică. Iar I., spre surprinderea mea, a dispărut în ceaţă şi am crezut în cele trei zile că renunţase...de-abia aseară a dat un telefon că satul ei a fost inundat şi a trebuit să plece de urgenţă. M-a asigurat că încă vrea să lucreze şi va veni săptămâna viitoare, când a rămas să începem demonstraţiile practice.
Zilele acestea am făcut o pauză cu instruirea lor pentru că este Paştele...lumea se agită cu cumpărături pentru masa de mâine. Vor fi câteva zile plictisitoare, în care oraşul va părea fără viaţă...unii îşi vor vizita rudele, alţii vor pleca în excursii cu iz de folclor. Pentru mine, toate poveştile cu vizite, petreceri şi excursii de Paşti nu au sens. La ce îmi folosesc? M. pare complet absent...
Nu pot să dorm noaptea pentru că încerc să descopăr factorii succesului în ABA...cadrul terapiei aşa cum a fost prezentat mă convinge, dar nu pot să cred că recuperarea este 90% o problemă de tehnică aşa cum ni s-a spus: mă interesează factorii psihologici ai succesului. De ce se recuperează un copil? Recuperarea nu este un proces mecanic aşa cum s-ar înţelege din cărţi şi de la trainingul din martie...trebuie să existe mecanisme psihologice care declanşează şi susţin procesul de recuperare. El nu se poate recupera doar pentru că primeşte câteva chipsuri şi bucăţele de ciocolată, în spatele problemei trebuie să fie un alt motor care să îl susţină. Care să fie motivul pentru care se recuperează un copil? Care să fie motivul mare, important, pentru care s-ar întoarce el înapoi în lumea noastră?

Trials for girls - conclusions

Marţi, 11 aprilie 2006

Am încheiat probele...odată mai mult, am avut confirmarea că se poate lucra cu M., numai bunăvoinţă şi flexibilitate de cealaltă parte să existe. Mai mult, el este un alt copil cu fiecare dintre ele; deci stilul omului care lucrează şi modul în care îl abordează sunt foarte importante.
În legătură cu M1, noua fată selectată în locul celei care s-a retras, am mai multe semne de întrebare (o pusesem bine ca rezervă!). În primul rând m-a surprins că la probă a venit foarte aranjată, fardată, cu o bluză pretenţioasă (deşi la interviu venise îmbrăcată normal) astfel încât cine ne-ar fi văzut din avion ar fi zis că ea era angajatoarea şi eu eram tutorele (eu eram în blugi şi pulover ca de obicei când nu sunt la serviciu). În fine, trecem peste asta, numai că a fost foarte rezervată cu copilul şi prima întâlnire a folosit-o mai mult ca să observe mediul (părea neconvinsă dacă să se implice sau nu). Probabil crezuse că vine la o familie bogată, am văzut-o cum se uita ciudat la cartofii care se prăjeau pe foc pentru M. Surpriza a fost reacţia copilului: dat fiind că de la interviu şi până acum ea îşi vopsise coama lungă din şaten într-un blond platinat, el a fost topit! Părea că o acceptă indiferent ce ar face - cooperarea lui a fost totală.
I., cea mai activă dintre ele dar într-un mod nefericit, dovedeşte o acordare destul de slabă atât pe observaţii cât şi pe comportamentul lui M. Nu spun că nu o mai angajez pentru că are interes, bunăvoinţă şi consecvenţă, dar e prea agresivă şi nu se potriveşte cu M. Cred că nu se vor înţelege bine.
A. pare a fi pe linia de mijloc cu toate. Nu a fost excepţională dar nu a avut nici stridenţe. E o persoană care îmi inspiră încredere. Pare să fie cea mai convinsă dintre toate că M. va progresa.

Despre C. nu am scris nimic în foile de observaţie pentru că a fost perfectă. A venit o singură dată, sâmbătă seara, dar a reuşit să aibă de la bun început o relaţie excelentă cu M. (l-a luat de la intrare cu o prăjiturică mică şi i-a vorbit ca unui copil mai mic, după care a început jocuri ca pentru bebeluşi în care el nu trebuia să participe dar era în centrul atenţiei). Cam într-un sfert de oră îl făcuse să o urmeze în toate cele încât ar fi putut să îi ceară orice (fără să impună nimic). Obişnuinţa cu copiii şi inteligenţa fac ca între ea şi restul să fie o diferenţă foarte mare. A rămas că o chem direct la training şi mai vorbim atunci.
De mâine începe trainingul pe care îl fac pentru ele, care va dura trei zile. Ce bine că începe să se contureze o echipă pentru M.!

Fourth trial for girls

Marţi, 11 aprilie 2006
Proba de luni - foaia de observaţii:

I.
++
(+++) Nu s-a supărat ca M. a a făcut o criză de nervi; nu l-a judecat, nu a spus ca trebuie să ia medicamente;
(+++) A reuşit pe parcursul unei singure ore să restabilească contactul;
+
A renunţat la NU;
A doua jumătate de oră a renunţat la numele redundant şi la comanda „vino la mine”;
A acceptat„pedeapsa” cu palmele la ochi;
Nu s-a enervat când era agresiv, i-a vorbit pe un ton calm;
S-a gindit să aibă controlul asupra lui (deşi nu cu metode adecvate);
In a doua jumătate de oră a fost flexibilă (a reuşit să îl ia de la chiuvetă fără scandal);
A răspuns la privirile şi reacţiile non-verbale ale copilului;
In baie a folosit laudele personale ca recompense (eşti frumos etc.);
A reuşit să îl ducă spre uşă la plecarea ei (deşi era nepăsător) şi s-a desparţit în termeni buni; Prima jumătate de oră a repetat obsedant numele copilului şi comanda "vino la mine" fără rezultat (erau prea dese şi fără recompensă pentru copil);
Ii adresa cereri în timp ce el nu coopera;
Nu a înţeles reacţiile non-verbale (enervarea, refuzul, autoagresiunea, semnul de tăcere);
După secvenţa agresivă a trecut prea repede la cereri adresate copilului (trebuia să îl lase să îşi revină, era prost dispus);
Nu s-a gindit să varieze jocul si formulele de adresare (il lauda doar cu "bravo" tot timpul).
--
A insistat să se joace cu cărticelele deşi copilul avea evident o problemă legată de ele.

M1.
+
A căutat să relaţioneze cu copilul;
Nu i-a interzis nimic;
Au cooperat bine;
A vorbit cu el.
-
Nu a căutat idei de joacă;
ÎI vorbea despre lucruri pe care el nu le înţelegea;
Repeta tot timpul “ e rece aici, răceşti”;
A.
+
A participat la jocuri de sărit;
S-a integrat în jocul cu bau-bau;
Nu a căutat idei de joacă;
Nu a căutat să-i impună nimic ;
A reţinut observaţiile de ieri şi le-a aplicat.
-
Nu l-a lăudat prea mult;
Nu a căutat metode prin care sa obţină ca M să facă ce vrea ea;
Nu a căutat idei noi de joacă.

Third trial for girls

Marti, 11 aprilie 2006

Duminică - foaie de observaţii probă:
I.
++
Nu s-a descurajat;
A reluat jocul dinamic;
Nu s-a enervat când a devenit agresiv.
+
A căutat să restabilească relaţia cu copilul;
A căutat să fie mai permisivă ( nu s-a mai impus cu tot dinadinsul);
A căutat să obţină ceva de la copil chiar dacă nu în modul cel mai indicat;
A căutat să îl ţină sau să îl aducă într-un anumit loc;
A căutat idei de joacă (cu mâinile);
A renunţat la interdicţii ;
A cerut informaţii în plus

-
Nu a reuşit să înţeleagă comportamentele nonverbale ale copilului (de ex. el s-a enervat când i-a cerut cărticelele pentru ca şi-a adus aminte de eşecul din ajun);
Nu a reuşit să interpreteze alte nuanţe din comportamentul copilului;
A repetat prea des “vino la mine” fără recompensare; A avut cerinţe de neînţeles pentru copil, "hai fă lumânarea"dar el nu ştie cum se face lumânarea.
--
A folosit exagerat numele copilului pâna când s-a ajuns la nonrăspuns.

M1
+
A participat parţial la unele jocuri;
Nu s-a impus copilului cu tot dinadinsul;
Este o prezenţă liniştitoare;
-
Nu a căutat idei de joacă (jocul a fost iniţiat de altcineva de fiecare dată);
A vorbit prea puţin cu el;
A fost prea reţinută în reacţii ;
--
Nu a căutat să stabilească o relaţie cu copilul;
Nu a răspuns la invitaţiile de joacă ale copilului nici chiar când regulile jocului erau clare;
A stat la distanţă şi a intrat greu în dormitor chiar când el o invita nonverbal;
A.
+
A participat la jocuri de sărit cu copilul;
S-a implicat în acţiuni zilnice (l-a şters la gură de gem);
A mers cu el în baie;
Nu a apelat prea des la interdicţii;
Nu a căutat să-i impună nimic cu tot dinadinsul;
A cerut explicaţii şi a căutat sa reţină elemente care i-ar fi de folos;
-
Nu l-a prea lăudat;
Nu a căutat metode prin care să obţină ca M. să facă ce vrea ea;
Nu a căutat idei noi de joc.

Second trial for girls

Marţi, 11 aprilie 2006

Probele de sâmbătă- foaie de obsevaţii probă:

I.
++
Nu s-a supărat când a devenit agresiv;
+
A căutat să refacă contactul;
A avut răbdare, deşi copilul nu a cooperat;
A fost de acord că profesionistul trebuie să lucreze cu orice copil;
-
A folosit redundant prenumele copilului;
A cautat să impuna comanda “Fii cuminte” care ar merge pentru un copil normal dar pentru ABA nu are nici o utilitate: copilul trebuie sa fie atent, nu cuminte;
Îl chema tot timpul “vino la mine” fără sa-l recompenseze;
A căutat sa opreasca anumite comportamente agresive cu argumentul “Nu face cutare lucru …că plâng” (autiştii nu empatizeaza);
Deşi M. a acceptat contactul fizic ieri, ea nu l-a mai folosit azi;
Ca recompensă a folosit doar bravo fără să îl laude pentru nici o caracteristică intrinsecă a lui (eşti frumos, eşti deştept etc.);
A căutat să-şi impună prezenţa şi cerinţele fără o motivare corespunzătoare;
--
A folosit cuvântul NU în proporţie de peste 60%;
A folosit metode ca pentru copiii normali (predarea denotativă), uitatul pe cărticele;
I-a cerut să deseneze deşi copilul nu ştie şi nu poate să deseneze;
A solicitat prea multe lucruri într-un interval scurt şi pentru o relatie care era stabilită de puţin timp;
A creat în mintea copilului impresia că “Ieri s-a jucat atât de frumos cu mine şi acum văd că e tot dintr-aştia care îmi cer lucruri de neînţeles… în curând o să spuna şi ea că sunt un prost că nu ştiu astea! Nu e funny deloc!”;

A. (copilul a dormit).
M1. (prima ei probă)
++
E o prezenţă foarte agreabilă care i-a plăcut lui M.;
+
A căutat să observe cât mai mult;
A căutat să se informeze;
A cerut explicaţii despre metode de lucru şi comportamente ale copilului;
Nu a încercat să –i impună nimic copilului ;
-
Nu a încercat să facă efortul de a interpreta semnele copilului;
S-a speriat de plânsul şi reacţia lui de la uşa de la balcon;
--
Nu a căutat să stabilească nici o relaţie cu copilul, l-a observat de la distanţă.

First trial for girls

Sâmbătă, 8 aprilie 2006

La probele de ieri, surpriză...una dintre fetele de pe listă, care la interviu părea foarte motivată (dar când am anunţat-o la telefon despre rezultatul interviului nu prea s-a bucurat, ce e drept) nu s-a prezentat la probă...nu a dat nici telefon. Deci, s-a retras (nu putea să spună? trebuia să îmi dea de înţeles prin absenţă?). Am sunat-o aseară pe cea care era iniţial pe listă ca rezervă şi va veni începând din după-masa asta.
Nu am intervenit deloc cât au fost ele aici, am notat în minte observaţii pe care le-am transcris în dimineaţa asta pe foile de probă (am o foaie cu patru rubrici, de la ++ sau "foarte bine" la -- sau "foarte rău"). A fost distractiv pe de o parte, pentru că eu ştiam ce ar trebui să facă pentru a-l face să coopereze, iar ele uneori nimereau, alteori nu nimereau...pe de altă parte m-au îngrijorat observaţiile, pentru că arată cât de mult este de lucru cu M. Spre surpriza mea, I. (prima care s-a prezentat) care era foarte motivată la interviu, a dat dovadă de foarte puţină subtilitate: pare agresivă şi hotărâtă să se impună iar cu M. nu merge să te impui, ci mai degrabă să îl convingi. A doua, A., a venit după "meciul" cu I. aşa că a fost tratată cu indiferenţă. Mi-a plăcut A. mai mult decât I. pentru că nu a încercat să intre în sufletul lui cu orice preţ, l-a lăsat să vină spre ea când a avut dispoziţia necesară.
Acum am terminat fişele de probă pentru că le-am programat pe toate trei în jurul prânzului iar după-masă vine C. (patru probe una după alta l-ar fi obosit). Fişele de probă arată aşa:
I:
++
A căutat să stabilească o relaţie bună cu copilul;
S-a jucat dinamic (a acceptat dansul, săriturile jocul fizic ca mod de exprimare);
A folosit contactul fizic (gâdilatul).
+
S-a gândit ca lipsa atenţiei este principala problemă
L-a lăudat (recompensat social).
-
A căutat să oprească anumite comportamente agresive cu argumentul “Nu o lovi ca o doare”;
L-a lăudat pentru autostimulare când de fapt trebuie ignorată.
--
A făcut observaţii de genul “Nu face …că se strică…”
A folosit prea des cuvântul NU

A.:
++
Nu s-a supărat pentru lipsa totală de cooperare a copilului;
Nu a căutat să îşi impună prezenţa şi să relaţioneze forţat cu el;
A avut răbdare, indiferent dacă acţiunile lui erau sau nu erau bune;
A căutat lucruri cu care să îl atragă;
A acceptat să îl ajute să facă tumbe în pat şi l-a atins, deşi în prealabil fusese agresiv.
+
A fost de acord că trebuie căutate căi speciale de relaţionare cu copilul.
-
Îl consideră un copil "normal"(poate fi şi un fapt pozitiv) asta o determină să nu se gândească la deficienţele lui, la care ar trebui să îşi adapteze comportamentul,
Caută să îi spună prea multe lucruri (uite maşina albastră etc.) deşi el are un nivel redus de cunoaştere;
A văzut că nu îl atrage cu anumite jucării, dar nu i-a venit in minte altceva să îl atragă.
Să vedem ce urmează astăzi...

Trials for girls

Miercuri, 5 aprilie 2006

Luni a fost interviul...a fost obositor, mai obositor decât mă aşteptam. Am ajuns cu întârziere din cauza autobuzelor şi a lui M. şi mă gândeam că, în mod sigur, nu mai găsesc decât pe cei care sunt foarte motivaţi. Am chemat la interviu 17 persoane din care s-au prezentat 8. Deci deja s-au triat peste 50%...ciudat că una dintre candidate, care a dat telefon de trei ori şi se bucura că stăm în cartierul ei, nu a mai apărut deloc. Nu mă deranjează cei care nu apar la interviu sau nu mai dau nici un semn de viaţă pentru că, dacă nu vin la interviu, înseamnă că nu îi interesează suficient şi oricum nu ar fi rămas în echipă. Nu mă încurc nici cu cei care, în mod evident, inventează scuze. Aş prefera să fie sinceri, să spună "nu este ce îmi doresc eu să fac" - dar până aici e limpede că mulţi nu ştiu să comunice.
Dar să revin. Interviul a avut loc într-un birou cu pereţii transparenţi şi este bine că am găsit acest loc liber, pentru că stăteam destul de mult de vorbă cu candidaţii, cei de afară ar fi putut fi stresaţi. Un interviu dura destul de mult pentru că îmi scosesem la imprimantă o foaie tip de interviu pe care notam pe scurt răspunsurile (despre motivaţia lor, experienţa prealabilă cu copiii fie că era vorba de fraţi, nepoţi sau baby sitting, orice putea fi interesant - şi încercam să urmăresc trăsăturile de personalitate). În timpul acesta M. a făcut numai prostii pentru că se plictisea amarnic - s-a urcat pe masă şi s-a băgat sub masă, i-a tras de şireturi, a alergat, a vărsat apă şi suc pe masă, a încercat să fugă afară şi am încuiat uşa cu cheia (cred că pentru cei care au venit la interviu M. a fost o surpriză pentru că, în mod sigur, imaginea lor despre un copil autist era alta).
Acum e dilema, că dintre cei care s-au prezentat nu ştiu pe cine să aleg! Toţi cei care s-au prezentat au fost persoane de calitate...până la urmă o să aleg în funcţie de factorul timp. De exemplu, a fost o studentă la Litere care a insistat foarte mult să o iau în echipă, numai că în maxim două luni o să plece cu prietenul ei la o bursă în afară, deci nu are sens să mă complic cu ea decât ca rezervă, eventual. De asemenea, actorul mi s-a părut un om interesant şi bine intenţionat (la telefon mă întrebam ce ar putea să îl motiveze, dar am aflat că avea o soră invalidă şi dăduse un fel de reprezentaţii speciale pentru copiii bolnavi şi cu probleme, deci nu era străin de domeniu) însă probabil că nu are un program clar, astfel încât nu s-ar putea încadra în orarul nostru (40 de ore pe săptămână în echipe de câte doi) şi nu cred că ar avea răbdare să înveţe toate acele amănunte pe care le vom aplica în terapie. La final s-a prezentat o fată cu o frumuseţe de înger (de fapt toate erau frumoase, cum au observat şi colegii mei care treceau pe acolo), era studentă la Sociologie în anul I şi venise pentru că voia să ajute...e clar că am nevoie de tutori care cred în Dumnezeu, cum era ea (asta mi-a plăcut), dar trebuie preferate totuşi cele de la Psihologie sau cele care că vor să se specializeze pe viitor în lucrul cu copiii.
Am făcut un clasament neoficial în care sunt patru fete (trei de la universitatea de stat şi una de la o particulară) dar ieri am mai primit un telefon surpriză de la o candidată care mi-a făcut o impresie foarte bună (ne vedem mâine, în acelaşi birou) aşa că de-abia mâine voi avea lista definitivă.

Interviews for my team

Sâmbătă, 1 aprilie 2006

Am trecut printr-o săptămână tristă...aerul din casă atârnă greu, liniştea se sparge cu zgomot în camere.
Îmi amintesc de A. cât de mică era atunci când am găsit-o în gara acelui oraş ucrainean îndepărtat, incredibil de înapoiat şi de murdar. Era ca un schelet umblător şi ar fi murit dacă nu aş fi adoptat-o. Orice i-am oferit eu după aceea, viaţa mea strâmtorată de studentă de provincie şi apoi de absolventă fără casă, resurse sau rude, a fost mai bine decât ce o aştepta în ţara ei.
M. nu înţelege nimic...a şi luat câteva în ultimele zile, pentru că râde când mă vede că plâng. Mă exasperează gândul că nu înţelege sentimentele celorlalţi.

Aş fi plecat oriunde zilele acestea dar nu puteam pentru că trebuia să aştept telefoane...destul de puţine CV-uri au venit prin Internet. Majoritatea telefoanelor au fost primite pe fix (destul de multe în ultimele zile). Au fost şi câteva care mi s-au părut interesante, câteva fete de la Universitatea Bucureşti care au medii mari şi mi-au trimis şi CV- uri. Acum tocmai am primit un telefon de la un actor care a insistat să se prezinte la interviu; mi-a făcut o impresie bună, însă nu cred că un actor ar avea timp să vină să lucreze o jumătate de normă pentru banii pe care îi ofer eu.
Am primit în total cam 100 de telefoane în 10 zile de anunţuri, cred. Mâine fac o selecţie în cele 25 de CV-uri pe care le-am primit (nu voi chema la interviu pe toţi, o exclud pe prietena lui L. şi pe alte câteva care nu păreau cu adevărat interesate). Luni va fi interviul, într-un birou de la mine de la serviciu, îl iau şi pe M. la interviu pentru că nu am cu cine să îl las.