Vineri, 18 august 2006
Ieri după masă (joi) T. ne-a luat cu ea la hotelul unde lucrează ca să ne mai arate şi împrejurimile oraşului. Hotelul ei, Montemar, este în staţiunea Portals Nous care nu este pentru turişti, ci mai mult pentru vest-europenii care au case de vacanţă. Hotelul e singuratic şi aşezat pitoresc pe un deal, ceea ce îi dă o vedere splendidă asupra staţiunii, până departe la mare. M-a cucerit liniştea şi estetica acestor case scumpe de vacanţă: nimic din stilul kitsch al caselor nou construite în staţiunile româneşti. Şi nimic din oportunismul strident al îmbogăţiţilor tranziţiei. Toate casele sunt solid construite, cu un design discret dar distins, şi din toate grădinile se revarsă colecţii luxuriante de flori în toate culorile florei mediteraneene, cu parfumuri ameţitoare...Oare cum poate fi viaţa într-un asemenea paradis? Încerc să îi arăt lui M. casele sau grădinile mai deosebite, dar pe el nu îl interesează arhitectura şi nici florile. Probabil i se pare prea linişte...Îmi pare rău că nu am nici aparat de fotografiat, nici cameră de filmat (biletele de avion ne-au mâncat aproape toate economiile) această după-amiază deosebită va rămâne numai în amintire.
Ajunşi la hotel, T. ne întreabă dacă vrem să rămânem acolo la piscină sau să coborâm la plajă, care este destul de departe...îi spun că vrem la mare!! de o mie de ori, la mare!! Aşa că am intrat din nou, cu mare plăcere, în expoziţia de case, până când am ajuns jos... Pe plajă a fost înnorat şi cam frig (dimineaţa plouase din nou). Însă M. şi-a amintit despre după-amiaza de miercuri şi a făcut paşi noi în relaţia lui cu marea: acum a îndrăznit să meargă spre malul apei şi să se bage cu picioarele. Cam periculos, pentru că erau valuri (nu înota nimeni) şi apa era încă rece de la ploi...el era însă entuziasmat şi nu se gândea că ar putea să răcească.
Azi-dimineaţă (au trecut ploile, azi a fost soare strălucitor) am ieşit pentru prima dată la plajă singuri...spre liniştea mea, s-a adaptat destul de repede. Stă pe pătură sub umbrelă, şi se joacă în nisip (cam repetitiv). În apă a descoperit destul de repede că îl ţine la suprafaţă şi pluteşte pe colac ca pe o plută...nu are emoţii când descoperă că nu mai ajunge cu picioarele la pământ. Îi place să se lase dus de valuri. Apa aici în golful Cala Major este verde azuriu şi foarte limpede, se vede nisipul pe fund. Intrarea este lină, cine vrea să înoate trebuie să meargă foarte departe. Pentru că golful este larg, se formează valuri spumoase care amuză atât copiii cât şi adulţii. Am încercat să îl învăţ pe M. să sară valul, dar nu a înţeles...
Societatea de pe plajă este foarte civilizată (vest europeni) se aud toate limbile, dar este de remarcat bunul simţ al turiştilor: nimeni nu aruncă gunoi pe plajă, nimeni nu vorbeşte tare, nimeni nu bea bere. Din păcate, nu stăm decât două săptămâni aici!
Ieri după masă (joi) T. ne-a luat cu ea la hotelul unde lucrează ca să ne mai arate şi împrejurimile oraşului. Hotelul ei, Montemar, este în staţiunea Portals Nous care nu este pentru turişti, ci mai mult pentru vest-europenii care au case de vacanţă. Hotelul e singuratic şi aşezat pitoresc pe un deal, ceea ce îi dă o vedere splendidă asupra staţiunii, până departe la mare. M-a cucerit liniştea şi estetica acestor case scumpe de vacanţă: nimic din stilul kitsch al caselor nou construite în staţiunile româneşti. Şi nimic din oportunismul strident al îmbogăţiţilor tranziţiei. Toate casele sunt solid construite, cu un design discret dar distins, şi din toate grădinile se revarsă colecţii luxuriante de flori în toate culorile florei mediteraneene, cu parfumuri ameţitoare...Oare cum poate fi viaţa într-un asemenea paradis? Încerc să îi arăt lui M. casele sau grădinile mai deosebite, dar pe el nu îl interesează arhitectura şi nici florile. Probabil i se pare prea linişte...Îmi pare rău că nu am nici aparat de fotografiat, nici cameră de filmat (biletele de avion ne-au mâncat aproape toate economiile) această după-amiază deosebită va rămâne numai în amintire.
Ajunşi la hotel, T. ne întreabă dacă vrem să rămânem acolo la piscină sau să coborâm la plajă, care este destul de departe...îi spun că vrem la mare!! de o mie de ori, la mare!! Aşa că am intrat din nou, cu mare plăcere, în expoziţia de case, până când am ajuns jos... Pe plajă a fost înnorat şi cam frig (dimineaţa plouase din nou). Însă M. şi-a amintit despre după-amiaza de miercuri şi a făcut paşi noi în relaţia lui cu marea: acum a îndrăznit să meargă spre malul apei şi să se bage cu picioarele. Cam periculos, pentru că erau valuri (nu înota nimeni) şi apa era încă rece de la ploi...el era însă entuziasmat şi nu se gândea că ar putea să răcească.
Azi-dimineaţă (au trecut ploile, azi a fost soare strălucitor) am ieşit pentru prima dată la plajă singuri...spre liniştea mea, s-a adaptat destul de repede. Stă pe pătură sub umbrelă, şi se joacă în nisip (cam repetitiv). În apă a descoperit destul de repede că îl ţine la suprafaţă şi pluteşte pe colac ca pe o plută...nu are emoţii când descoperă că nu mai ajunge cu picioarele la pământ. Îi place să se lase dus de valuri. Apa aici în golful Cala Major este verde azuriu şi foarte limpede, se vede nisipul pe fund. Intrarea este lină, cine vrea să înoate trebuie să meargă foarte departe. Pentru că golful este larg, se formează valuri spumoase care amuză atât copiii cât şi adulţii. Am încercat să îl învăţ pe M. să sară valul, dar nu a înţeles...
Societatea de pe plajă este foarte civilizată (vest europeni) se aud toate limbile, dar este de remarcat bunul simţ al turiştilor: nimeni nu aruncă gunoi pe plajă, nimeni nu vorbeşte tare, nimeni nu bea bere. Din păcate, nu stăm decât două săptămâni aici!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu