Luni, 24 aprilie 2006
Începem a doua săptămână de terapie...prima a fost şi nu a fost, după aşteptări care s-au dovedit obiective. Am avut o zi demonstrativă (miercuri), inclusiv cu I. şi C. care au reuşit să fie şi ele prezente. I. a revenit plină de energie şi mă asigură că va xeroxa notiţele fetelor care au fost la trainingul dinainte de Paşte. În schimb pe L. (cea care s-a "angajat" în echipă din ianuarie) nu prea mai contez - nu a putut să ajungă niciodată pentru că mereu a intervenit ceva, şi asta arată limpede cât îşi va ţine promisiunea.
Joi a fost ziua lui M....am avut bunătăţi, baloane, trompete şi măşti, iar el a fost încântat de atâţia musafiri. Le convocasem pe toate fetele, cu obiectivul explicit să îl stimuleze, ca să îl facem să participe la aruncat de baloane, la suflat în trompete şi mai ales în lumânari. Obiectivul a fost foarte puţin atins pentru că nu se prea îndemnau...eu nu ştiam ce să fac mai întîi, să filmez, să supraveghez organizarea sau să dau tonul la joc că altfel nu prea se mişca nimic?! Cu baloanele de aruncat am mai reuşit să îl implicăm, dar cu suflatul în lumânări nu am reuşit...nu ştie să sufle şi punct, până la urmă am suflat tot eu ca şi în ceilalţi ani. În final s-a ajuns exact la ce mă temeam: fetele au început să se converseze între ele - poate era necesar acest moment pentru închegarea echipei însă M. ajunsese să fie de decor...
Vineri şi sâmbătă am avut primele sesiuni...eşec total. Când şi-a dat seama că încercăm să îl facem să stea la masă când vrem noi, dezastru! A plâns nonstop şi nu a stat mai deloc (le spusesem însă dinainte că nu îl vom ţine cu forţa aşa cum am auzit în alte familii). Am încercat să îl atragem cu recompensele, însă părea prea mare ultragiul la adresa libertăţii lui...ne dădea la o parte şi pe noi de la masă (o măsuţă pliantă destinată special "lecţiilor", m-am gândit să fie ca un semnal pentru el ca să facă diferenţa între sesiuni şi timpul liber). Am reuşit doar spre final să îl atrag cu o cutie de şah, să mă ajute să pun piesele din cutie afară şi înapoi: cum a cooperat un pic l-am încurajat călduros toate trei şi i-am dat recompensă - dar mai mult nu am reuşit. Să vedem ce ne mai aşteaptă săptămâna aceasta...
Începem a doua săptămână de terapie...prima a fost şi nu a fost, după aşteptări care s-au dovedit obiective. Am avut o zi demonstrativă (miercuri), inclusiv cu I. şi C. care au reuşit să fie şi ele prezente. I. a revenit plină de energie şi mă asigură că va xeroxa notiţele fetelor care au fost la trainingul dinainte de Paşte. În schimb pe L. (cea care s-a "angajat" în echipă din ianuarie) nu prea mai contez - nu a putut să ajungă niciodată pentru că mereu a intervenit ceva, şi asta arată limpede cât îşi va ţine promisiunea.
Joi a fost ziua lui M....am avut bunătăţi, baloane, trompete şi măşti, iar el a fost încântat de atâţia musafiri. Le convocasem pe toate fetele, cu obiectivul explicit să îl stimuleze, ca să îl facem să participe la aruncat de baloane, la suflat în trompete şi mai ales în lumânari. Obiectivul a fost foarte puţin atins pentru că nu se prea îndemnau...eu nu ştiam ce să fac mai întîi, să filmez, să supraveghez organizarea sau să dau tonul la joc că altfel nu prea se mişca nimic?! Cu baloanele de aruncat am mai reuşit să îl implicăm, dar cu suflatul în lumânări nu am reuşit...nu ştie să sufle şi punct, până la urmă am suflat tot eu ca şi în ceilalţi ani. În final s-a ajuns exact la ce mă temeam: fetele au început să se converseze între ele - poate era necesar acest moment pentru închegarea echipei însă M. ajunsese să fie de decor...
Vineri şi sâmbătă am avut primele sesiuni...eşec total. Când şi-a dat seama că încercăm să îl facem să stea la masă când vrem noi, dezastru! A plâns nonstop şi nu a stat mai deloc (le spusesem însă dinainte că nu îl vom ţine cu forţa aşa cum am auzit în alte familii). Am încercat să îl atragem cu recompensele, însă părea prea mare ultragiul la adresa libertăţii lui...ne dădea la o parte şi pe noi de la masă (o măsuţă pliantă destinată special "lecţiilor", m-am gândit să fie ca un semnal pentru el ca să facă diferenţa între sesiuni şi timpul liber). Am reuşit doar spre final să îl atrag cu o cutie de şah, să mă ajute să pun piesele din cutie afară şi înapoi: cum a cooperat un pic l-am încurajat călduros toate trei şi i-am dat recompensă - dar mai mult nu am reuşit. Să vedem ce ne mai aşteaptă săptămâna aceasta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu