Sâmbătă, 8 aprilie 2006
La probele de ieri, surpriză...una dintre fetele de pe listă, care la interviu părea foarte motivată (dar când am anunţat-o la telefon despre rezultatul interviului nu prea s-a bucurat, ce e drept) nu s-a prezentat la probă...nu a dat nici telefon. Deci, s-a retras (nu putea să spună? trebuia să îmi dea de înţeles prin absenţă?). Am sunat-o aseară pe cea care era iniţial pe listă ca rezervă şi va veni începând din după-masa asta.
Nu am intervenit deloc cât au fost ele aici, am notat în minte observaţii pe care le-am transcris în dimineaţa asta pe foile de probă (am o foaie cu patru rubrici, de la ++ sau "foarte bine" la -- sau "foarte rău"). A fost distractiv pe de o parte, pentru că eu ştiam ce ar trebui să facă pentru a-l face să coopereze, iar ele uneori nimereau, alteori nu nimereau...pe de altă parte m-au îngrijorat observaţiile, pentru că arată cât de mult este de lucru cu M. Spre surpriza mea, I. (prima care s-a prezentat) care era foarte motivată la interviu, a dat dovadă de foarte puţină subtilitate: pare agresivă şi hotărâtă să se impună iar cu M. nu merge să te impui, ci mai degrabă să îl convingi. A doua, A., a venit după "meciul" cu I. aşa că a fost tratată cu indiferenţă. Mi-a plăcut A. mai mult decât I. pentru că nu a încercat să intre în sufletul lui cu orice preţ, l-a lăsat să vină spre ea când a avut dispoziţia necesară.
Acum am terminat fişele de probă pentru că le-am programat pe toate trei în jurul prânzului iar după-masă vine C. (patru probe una după alta l-ar fi obosit). Fişele de probă arată aşa:
I:
++
A căutat să stabilească o relaţie bună cu copilul;
S-a jucat dinamic (a acceptat dansul, săriturile jocul fizic ca mod de exprimare);
A folosit contactul fizic (gâdilatul).
+
S-a gândit ca lipsa atenţiei este principala problemă
L-a lăudat (recompensat social).
-
A căutat să oprească anumite comportamente agresive cu argumentul “Nu o lovi ca o doare”;
L-a lăudat pentru autostimulare când de fapt trebuie ignorată.
--
A făcut observaţii de genul “Nu face …că se strică…”
A folosit prea des cuvântul NU
A.:
++
Nu s-a supărat pentru lipsa totală de cooperare a copilului;
Nu a căutat să îşi impună prezenţa şi să relaţioneze forţat cu el;
A avut răbdare, indiferent dacă acţiunile lui erau sau nu erau bune;
A căutat lucruri cu care să îl atragă;
A acceptat să îl ajute să facă tumbe în pat şi l-a atins, deşi în prealabil fusese agresiv.
+
A fost de acord că trebuie căutate căi speciale de relaţionare cu copilul.
-
Îl consideră un copil "normal"(poate fi şi un fapt pozitiv) asta o determină să nu se gândească la deficienţele lui, la care ar trebui să îşi adapteze comportamentul,
Caută să îi spună prea multe lucruri (uite maşina albastră etc.) deşi el are un nivel redus de cunoaştere;
A văzut că nu îl atrage cu anumite jucării, dar nu i-a venit in minte altceva să îl atragă.
Să vedem ce urmează astăzi...
La probele de ieri, surpriză...una dintre fetele de pe listă, care la interviu părea foarte motivată (dar când am anunţat-o la telefon despre rezultatul interviului nu prea s-a bucurat, ce e drept) nu s-a prezentat la probă...nu a dat nici telefon. Deci, s-a retras (nu putea să spună? trebuia să îmi dea de înţeles prin absenţă?). Am sunat-o aseară pe cea care era iniţial pe listă ca rezervă şi va veni începând din după-masa asta.
Nu am intervenit deloc cât au fost ele aici, am notat în minte observaţii pe care le-am transcris în dimineaţa asta pe foile de probă (am o foaie cu patru rubrici, de la ++ sau "foarte bine" la -- sau "foarte rău"). A fost distractiv pe de o parte, pentru că eu ştiam ce ar trebui să facă pentru a-l face să coopereze, iar ele uneori nimereau, alteori nu nimereau...pe de altă parte m-au îngrijorat observaţiile, pentru că arată cât de mult este de lucru cu M. Spre surpriza mea, I. (prima care s-a prezentat) care era foarte motivată la interviu, a dat dovadă de foarte puţină subtilitate: pare agresivă şi hotărâtă să se impună iar cu M. nu merge să te impui, ci mai degrabă să îl convingi. A doua, A., a venit după "meciul" cu I. aşa că a fost tratată cu indiferenţă. Mi-a plăcut A. mai mult decât I. pentru că nu a încercat să intre în sufletul lui cu orice preţ, l-a lăsat să vină spre ea când a avut dispoziţia necesară.
Acum am terminat fişele de probă pentru că le-am programat pe toate trei în jurul prânzului iar după-masă vine C. (patru probe una după alta l-ar fi obosit). Fişele de probă arată aşa:
I:
++
A căutat să stabilească o relaţie bună cu copilul;
S-a jucat dinamic (a acceptat dansul, săriturile jocul fizic ca mod de exprimare);
A folosit contactul fizic (gâdilatul).
+
S-a gândit ca lipsa atenţiei este principala problemă
L-a lăudat (recompensat social).
-
A căutat să oprească anumite comportamente agresive cu argumentul “Nu o lovi ca o doare”;
L-a lăudat pentru autostimulare când de fapt trebuie ignorată.
--
A făcut observaţii de genul “Nu face …că se strică…”
A folosit prea des cuvântul NU
A.:
++
Nu s-a supărat pentru lipsa totală de cooperare a copilului;
Nu a căutat să îşi impună prezenţa şi să relaţioneze forţat cu el;
A avut răbdare, indiferent dacă acţiunile lui erau sau nu erau bune;
A căutat lucruri cu care să îl atragă;
A acceptat să îl ajute să facă tumbe în pat şi l-a atins, deşi în prealabil fusese agresiv.
+
A fost de acord că trebuie căutate căi speciale de relaţionare cu copilul.
-
Îl consideră un copil "normal"(poate fi şi un fapt pozitiv) asta o determină să nu se gândească la deficienţele lui, la care ar trebui să îşi adapteze comportamentul,
Caută să îi spună prea multe lucruri (uite maşina albastră etc.) deşi el are un nivel redus de cunoaştere;
A văzut că nu îl atrage cu anumite jucării, dar nu i-a venit in minte altceva să îl atragă.
Să vedem ce urmează astăzi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu