Sâmbătă, 15 aprilie 2006
Se pare că va fi mult mai greu decât credeam cu instruirea fetelor...au venit trei zile la rând si de-abia am reuşit sa termin noţiunile de bază despre ABA (am sintetizat ce era important în două ore - două ore şi jumătate pe zi). Fetele au spus că nu ar fi înţeles materialele pe care le-am xeroxat (ghidul de instrucţie ABA şi dicţionarul de termeni) dacă nu le-aş fi explicat. Bănuiam că nu vor înţelege, mi se pare un limbaj prea academic în materialele pe care le am de pe Internet (inclusiv manualul ABA este prea academic pentru fete de anul I sau pentru părinţi care nu au un nivel ridicat de instruire).
Numai că zilele acestea m-am întâlnit doar cu două fete, nu cu patru aşa cum credeam că am în echipă... C. a anunţat că are ceva de lucru dar va citi materialele acasă, i le-am trimis pe mail dar nu cred că va fi acelaşi lucru ca atunci când cineva le explică. Iar I., spre surprinderea mea, a dispărut în ceaţă şi am crezut în cele trei zile că renunţase...de-abia aseară a dat un telefon că satul ei a fost inundat şi a trebuit să plece de urgenţă. M-a asigurat că încă vrea să lucreze şi va veni săptămâna viitoare, când a rămas să începem demonstraţiile practice.
Zilele acestea am făcut o pauză cu instruirea lor pentru că este Paştele...lumea se agită cu cumpărături pentru masa de mâine. Vor fi câteva zile plictisitoare, în care oraşul va părea fără viaţă...unii îşi vor vizita rudele, alţii vor pleca în excursii cu iz de folclor. Pentru mine, toate poveştile cu vizite, petreceri şi excursii de Paşti nu au sens. La ce îmi folosesc? M. pare complet absent...
Nu pot să dorm noaptea pentru că încerc să descopăr factorii succesului în ABA...cadrul terapiei aşa cum a fost prezentat mă convinge, dar nu pot să cred că recuperarea este 90% o problemă de tehnică aşa cum ni s-a spus: mă interesează factorii psihologici ai succesului. De ce se recuperează un copil? Recuperarea nu este un proces mecanic aşa cum s-ar înţelege din cărţi şi de la trainingul din martie...trebuie să existe mecanisme psihologice care declanşează şi susţin procesul de recuperare. El nu se poate recupera doar pentru că primeşte câteva chipsuri şi bucăţele de ciocolată, în spatele problemei trebuie să fie un alt motor care să îl susţină. Care să fie motivul pentru care se recuperează un copil? Care să fie motivul mare, important, pentru care s-ar întoarce el înapoi în lumea noastră?
Se pare că va fi mult mai greu decât credeam cu instruirea fetelor...au venit trei zile la rând si de-abia am reuşit sa termin noţiunile de bază despre ABA (am sintetizat ce era important în două ore - două ore şi jumătate pe zi). Fetele au spus că nu ar fi înţeles materialele pe care le-am xeroxat (ghidul de instrucţie ABA şi dicţionarul de termeni) dacă nu le-aş fi explicat. Bănuiam că nu vor înţelege, mi se pare un limbaj prea academic în materialele pe care le am de pe Internet (inclusiv manualul ABA este prea academic pentru fete de anul I sau pentru părinţi care nu au un nivel ridicat de instruire).
Numai că zilele acestea m-am întâlnit doar cu două fete, nu cu patru aşa cum credeam că am în echipă... C. a anunţat că are ceva de lucru dar va citi materialele acasă, i le-am trimis pe mail dar nu cred că va fi acelaşi lucru ca atunci când cineva le explică. Iar I., spre surprinderea mea, a dispărut în ceaţă şi am crezut în cele trei zile că renunţase...de-abia aseară a dat un telefon că satul ei a fost inundat şi a trebuit să plece de urgenţă. M-a asigurat că încă vrea să lucreze şi va veni săptămâna viitoare, când a rămas să începem demonstraţiile practice.
Zilele acestea am făcut o pauză cu instruirea lor pentru că este Paştele...lumea se agită cu cumpărături pentru masa de mâine. Vor fi câteva zile plictisitoare, în care oraşul va părea fără viaţă...unii îşi vor vizita rudele, alţii vor pleca în excursii cu iz de folclor. Pentru mine, toate poveştile cu vizite, petreceri şi excursii de Paşti nu au sens. La ce îmi folosesc? M. pare complet absent...
Nu pot să dorm noaptea pentru că încerc să descopăr factorii succesului în ABA...cadrul terapiei aşa cum a fost prezentat mă convinge, dar nu pot să cred că recuperarea este 90% o problemă de tehnică aşa cum ni s-a spus: mă interesează factorii psihologici ai succesului. De ce se recuperează un copil? Recuperarea nu este un proces mecanic aşa cum s-ar înţelege din cărţi şi de la trainingul din martie...trebuie să existe mecanisme psihologice care declanşează şi susţin procesul de recuperare. El nu se poate recupera doar pentru că primeşte câteva chipsuri şi bucăţele de ciocolată, în spatele problemei trebuie să fie un alt motor care să îl susţină. Care să fie motivul pentru care se recuperează un copil? Care să fie motivul mare, important, pentru care s-ar întoarce el înapoi în lumea noastră?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu