Marţi, 18 aprilie 2006
M-am mai gândit la factorii psihologici ai succesului in ABA şi cred că sunt trei:
- refacerea relaţiei copilului cu mama (îmi dau seama, dacă mă distanţez de mine însămi, că relaţia mea cu M. nu e ceea ce trebuie: trebuie să am mai multă încredere în el şi să evit să îl tratez ca pe un bebeluş);
- relaţia cu tutorii este foarte importantă pentru recuperarea copilului: tutorii sunt primele persoane "din afară" care au o relaţie constantă cu el şi este esenţial ca ei să reuşească să îi transmită mesajul "noi suntem prietenii tăi şi credem că tu poţi să faci asta";
- imaginea copilului despre terapie şi despre el însuşi în terapie: de aceea s-a spus că este o "istorie a succesului" şi se vorbeşte despre recompensa pozitivă, el nu are cum să fie motivat decât dacă are încredere în el.
Practic, ce simt eu la M. este o adâncă frustrare...este un copil destul de isteţ şi nu este "plecat din lume" suficient ca să nu înţeleagă diferenţa între el şi ceilalţi. El îşi dă seama că nu poate să facă unele lucruri...iar jobul nostru ca echipă este să îl convingem că poate să le facă.
Numai că relaţia lui cu tutorii nu poate fi controlată...nu pot să ştiu precis dacă va fi o relaţie bună sau nu. Fetele ar fi trebuit să ştie multă psihologie ca să o construiască intenţionat, şi e clar că nu ştiu mai nimic...se poate merge şi pe afectivitate şi intuiţie, dar nu se ştie dacă le vor avea în lucrul cu M.
Mi-a plăcut ce a scris dora pe forum, cum ar trebui să sune anunţul pentru tutori: "Caut înger păzitor pentru copilul meu"...
M-am mai gândit la factorii psihologici ai succesului in ABA şi cred că sunt trei:
- refacerea relaţiei copilului cu mama (îmi dau seama, dacă mă distanţez de mine însămi, că relaţia mea cu M. nu e ceea ce trebuie: trebuie să am mai multă încredere în el şi să evit să îl tratez ca pe un bebeluş);
- relaţia cu tutorii este foarte importantă pentru recuperarea copilului: tutorii sunt primele persoane "din afară" care au o relaţie constantă cu el şi este esenţial ca ei să reuşească să îi transmită mesajul "noi suntem prietenii tăi şi credem că tu poţi să faci asta";
- imaginea copilului despre terapie şi despre el însuşi în terapie: de aceea s-a spus că este o "istorie a succesului" şi se vorbeşte despre recompensa pozitivă, el nu are cum să fie motivat decât dacă are încredere în el.
Practic, ce simt eu la M. este o adâncă frustrare...este un copil destul de isteţ şi nu este "plecat din lume" suficient ca să nu înţeleagă diferenţa între el şi ceilalţi. El îşi dă seama că nu poate să facă unele lucruri...iar jobul nostru ca echipă este să îl convingem că poate să le facă.
Numai că relaţia lui cu tutorii nu poate fi controlată...nu pot să ştiu precis dacă va fi o relaţie bună sau nu. Fetele ar fi trebuit să ştie multă psihologie ca să o construiască intenţionat, şi e clar că nu ştiu mai nimic...se poate merge şi pe afectivitate şi intuiţie, dar nu se ştie dacă le vor avea în lucrul cu M.
Mi-a plăcut ce a scris dora pe forum, cum ar trebui să sune anunţul pentru tutori: "Caut înger păzitor pentru copilul meu"...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu