Acum că am început terapia, îmi dau seama că va fi mult mai greu chiar decât mi-am închipuit. În primul rând că mi-am dat seama de un fapt şocant: el nu ştie numele nici unui obiect...nu înţeleg cum de se descurca prin casă atât de bine până acum! Probabil învăţa formula (fraza în întregime) şi ce trebuie să facă în legătură cu o formulă fixă. Pentru că acum e limpede că nu ştie numele obiectelor: am introdus programele de început după modelul de la training fără să mă întreb prea mult care e rostul lor. Acum îmi dau seama la ce se referă Receptive labels, are ca obiectiv ca el să înveţe toate obiectele din jurul lui.
Am introdus cinci programe pe care reuşim să le facem cu greu în cele patru ore de sesiune. Peste jumătate din timp se pierde cu proteste şi încercări de a scăpa din cameră (pentru asta am introdus paza uşilor: când încearcă să fugă, câte una din fete se aşează la uşă). Un sfert din timp este dedicat pauzelor: dacă cooperează, în pauze urmează joc cu "tiribomba" şi "avionul" fetele nu prea se înghesuie pentru că el e destul de greu, trebuie să îl ia două deodată pentru anumite jocuri. Sunt total lipsite de entuziasm şi nu le vin idei mai deloc. Între toate cea mai creativă e M1, iar M. a început să o prefere din această cauză.
Avem aşadar şase programe:
1. Matching (potrivire) de obiecte tridimensionale (aici merge pentru că la el vizualul stă foarte bine)
2. Receptive labels (etichetare receptivă a obiectelor): am introdus întâi cartea, apoi şoseta. E limpede însă că nu le ştia, pentru că atunci când erau predate nu reuşea să le distingă de distractor...am făcut alaltăieri sesiuni speciale numite "discriminare". Ieri am făcut primul random rotation, cu mare chin, după care am introdus al treilea obiect, farfuria.
3. Non-verbal imitation gross motor. Şi aici am avut o mare-mare surpriză: imită foarte greu deşi aparent, în mediu, se ia după adulţi şi copii în toate - dar când este vorba de o mişcare concretă pare că nu înţelege...am introdus la început o mişcare, să bată de trei ori în masă cu palmele. S-a dovedit imposibil...nu îşi coordonează suficient mişcările şi atenţia. Acum am renunţat şi bate o singură dată (de fapt pune mâinile pe masă) şi merge mai bine.
4. Din cauză că imitaţia de mişcări merge prost, am introdus un program găsit în cartea "Selectarea programelor de instruire", Nonverbal imitation objects ...adică imitaţie de mişcări cu obiecte, m-am gândit că dacă are un obiect în mână o să i se pară mai uşor. Am introdus periatul părului şi răsfoitul cărţii (dar nici răsfoitul cărţii nu este bun, îl enervează - probabil e o mişcare de amănunt şi nu are îndemânare).
5. Puzzle. Ăsta merge pentru că am băgat ceva foarte simplu, cu bucăţi mari iar el trebuie să pună doar trei deocamdată. Pe ăsta îl face pentru că ştie că se apropie sfârşitul şi e liber...
Am introdus cinci programe pe care reuşim să le facem cu greu în cele patru ore de sesiune. Peste jumătate din timp se pierde cu proteste şi încercări de a scăpa din cameră (pentru asta am introdus paza uşilor: când încearcă să fugă, câte una din fete se aşează la uşă). Un sfert din timp este dedicat pauzelor: dacă cooperează, în pauze urmează joc cu "tiribomba" şi "avionul" fetele nu prea se înghesuie pentru că el e destul de greu, trebuie să îl ia două deodată pentru anumite jocuri. Sunt total lipsite de entuziasm şi nu le vin idei mai deloc. Între toate cea mai creativă e M1, iar M. a început să o prefere din această cauză.
Avem aşadar şase programe:
1. Matching (potrivire) de obiecte tridimensionale (aici merge pentru că la el vizualul stă foarte bine)
2. Receptive labels (etichetare receptivă a obiectelor): am introdus întâi cartea, apoi şoseta. E limpede însă că nu le ştia, pentru că atunci când erau predate nu reuşea să le distingă de distractor...am făcut alaltăieri sesiuni speciale numite "discriminare". Ieri am făcut primul random rotation, cu mare chin, după care am introdus al treilea obiect, farfuria.
3. Non-verbal imitation gross motor. Şi aici am avut o mare-mare surpriză: imită foarte greu deşi aparent, în mediu, se ia după adulţi şi copii în toate - dar când este vorba de o mişcare concretă pare că nu înţelege...am introdus la început o mişcare, să bată de trei ori în masă cu palmele. S-a dovedit imposibil...nu îşi coordonează suficient mişcările şi atenţia. Acum am renunţat şi bate o singură dată (de fapt pune mâinile pe masă) şi merge mai bine.
4. Din cauză că imitaţia de mişcări merge prost, am introdus un program găsit în cartea "Selectarea programelor de instruire", Nonverbal imitation objects ...adică imitaţie de mişcări cu obiecte, m-am gândit că dacă are un obiect în mână o să i se pară mai uşor. Am introdus periatul părului şi răsfoitul cărţii (dar nici răsfoitul cărţii nu este bun, îl enervează - probabil e o mişcare de amănunt şi nu are îndemânare).
5. Puzzle. Ăsta merge pentru că am băgat ceva foarte simplu, cu bucăţi mari iar el trebuie să pună doar trei deocamdată. Pe ăsta îl face pentru că ştie că se apropie sfârşitul şi e liber...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu