Sâmbătă, 13 mai 2006
Am început de ceva vreme trainingul de toaletă. E un subiect imposibil, pare că nu se va rezolva niciodată. În anii de până acum, am încercat în toate felurile şi după toate ideile şi sfaturile date de mame şi bunici: lăsat să facă pe el şi certat (simte disconfortul, dar degeaba)...lăsat fără Pampers vara, ţinut în baie (nu vrea nimic, se abţine)...cu colac de copii pe scaunul de toaletă (nu stă)...cu oliţa în cameră, ca jucărie (nu o bagă în seamă)...cu o cană frumos colorată (nu vrea)...sau afară, la pom(nu vrea)...în clipa asta, pare că nimic nu merge! Însă cele povestite pe forum despre Radu îmi dau curaj. Radu avea cam aceeaşi vârstă şi totuşi l-au dezobişnuit de Pampers. Am inima strânsă când mă gândesc la trainingul-şoc cu duşuri reci dar, dacă nu reuşim în nici un fel, vom ajunge şi la asta. Nu poate deveni niciodată un adult funcţional dacă nu învaţă să folosească toaleta. Practic, el are control în privinţa asta (de afară se întoarce cu Pampersul uscat) dar i s-a creat un obicei, şi la ei obiceiurile sunt foarte puternice.
Aşadar, am început din aprilie (doar eu) exact ca la carte: am încercat să îl conving să stea pe scaunul de toaletă...refuz categoric, proteste, plânsete. L-am lăsat şi am revenit a doua zi: aceeaşi reacţie. L-am luat cu forţa şi l-am pus îmbrăcat pe scaunul de toaletă două secunde. În secundele în care l-am ţinut acolo i-am băgat în mână un ou Kinder (recompensa cea mai tare, nu o dăm decât pentru lucruri deosebite), după care l-am lăsat să facă ce vrea. A plecat, dar a plecat încântat...ziua următoare a protestat mai slab, şi a primit din nou un ou. A treia zi a stat ceva mai mult (cam 5-6 secunde) şi nu a mai protestat deloc. Ţinta mea era să lungesc timpul în care stă pe toaletă, puţin câte puţin. Acţiunea se petrecea în fiecare zi cam la aceeaşi oră, am observat că are un instinct al timpului destul de dezvoltat. După o săptămână a acceptat să dea şi pantalonii jos...După două săptămâni am scos oul Kinder din repertoriu, pentru că s-a obişnuit să stea pe toaletă minute întregi, iar fetele au în sarcină să îl distreze cu balonaşe de săpun ca să stea cât mai mult. Când se ridică primeşte recompense (chips, ciocolată) dar nu atât de importante cum este oul Kinder, pe care îl păstrăm pentru momentul cheie în care se va produce primul eveniment (se pare însă că mai durează). Pentru mine e mai important să gândesc programele şi să văd de ce merg atât de greu unele dintre ele.
Am început de ceva vreme trainingul de toaletă. E un subiect imposibil, pare că nu se va rezolva niciodată. În anii de până acum, am încercat în toate felurile şi după toate ideile şi sfaturile date de mame şi bunici: lăsat să facă pe el şi certat (simte disconfortul, dar degeaba)...lăsat fără Pampers vara, ţinut în baie (nu vrea nimic, se abţine)...cu colac de copii pe scaunul de toaletă (nu stă)...cu oliţa în cameră, ca jucărie (nu o bagă în seamă)...cu o cană frumos colorată (nu vrea)...sau afară, la pom(nu vrea)...în clipa asta, pare că nimic nu merge! Însă cele povestite pe forum despre Radu îmi dau curaj. Radu avea cam aceeaşi vârstă şi totuşi l-au dezobişnuit de Pampers. Am inima strânsă când mă gândesc la trainingul-şoc cu duşuri reci dar, dacă nu reuşim în nici un fel, vom ajunge şi la asta. Nu poate deveni niciodată un adult funcţional dacă nu învaţă să folosească toaleta. Practic, el are control în privinţa asta (de afară se întoarce cu Pampersul uscat) dar i s-a creat un obicei, şi la ei obiceiurile sunt foarte puternice.
Aşadar, am început din aprilie (doar eu) exact ca la carte: am încercat să îl conving să stea pe scaunul de toaletă...refuz categoric, proteste, plânsete. L-am lăsat şi am revenit a doua zi: aceeaşi reacţie. L-am luat cu forţa şi l-am pus îmbrăcat pe scaunul de toaletă două secunde. În secundele în care l-am ţinut acolo i-am băgat în mână un ou Kinder (recompensa cea mai tare, nu o dăm decât pentru lucruri deosebite), după care l-am lăsat să facă ce vrea. A plecat, dar a plecat încântat...ziua următoare a protestat mai slab, şi a primit din nou un ou. A treia zi a stat ceva mai mult (cam 5-6 secunde) şi nu a mai protestat deloc. Ţinta mea era să lungesc timpul în care stă pe toaletă, puţin câte puţin. Acţiunea se petrecea în fiecare zi cam la aceeaşi oră, am observat că are un instinct al timpului destul de dezvoltat. După o săptămână a acceptat să dea şi pantalonii jos...După două săptămâni am scos oul Kinder din repertoriu, pentru că s-a obişnuit să stea pe toaletă minute întregi, iar fetele au în sarcină să îl distreze cu balonaşe de săpun ca să stea cât mai mult. Când se ridică primeşte recompense (chips, ciocolată) dar nu atât de importante cum este oul Kinder, pe care îl păstrăm pentru momentul cheie în care se va produce primul eveniment (se pare însă că mai durează). Pentru mine e mai important să gândesc programele şi să văd de ce merg atât de greu unele dintre ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu