Sâmbătă, 20 mai 2006
Avem ceva mai mult de o lună de la începutul terapiei. Protestele au început să scadă ca intensitate, deşi săptămâna asta a mai avut o sesiune în care s-a culcat ca să scape (era M1 la comenzi şi eu dublam ca prompter) în rest se pare că a început să se obişnuiască. Probabil îi plac încurajările ca la stadion...la început se uita uimit la noi, dar acum consideră că i le datorăm. Sunt încă probleme destul de mari la Receptive labels în sensul că am rămas la patru obiecte: papuc, farfurie, cană şi pix (am rămas la ele ca să fie destul de deosebite între ele ca formă şi etichetă auditivă, dar forma să fie simplă astfel încât să nu creeze confuzii sau să distragă). De câtva timp am recurs la discriminare (manualul ABA - predări suplimentare pentru ca el să facă deosebirea între două obiecte) şi o facem persistent înainte de a încerca random rotation. Chiar şi aşa, se poate să încercăm random rotation şi să nu meargă...caz în care reluăm succesiunea predare-discriminare- rotaţie aleatoare. Mă întreb dacă vom trece de stadiul acesta vreodată! pare incapabil să lipească o etichetă oarecare pe obiecte...
Sunt însă şi surprize plăcute. De curând a trebuit să lipsesc de vreo două ori de acasă (am avut o perioadă liberă dar acum am ore seara) şi plecam cu inima strânsă, întrebându-mă dacă nu cumva se va speria sau va fi agresiv, şi cum va reacţiona persoana care stă cu el (am o cameră de filmat, dar e analogică şi nu merge conectată la video, aşa că am renunţat şi merg pe încredere). M1, care a fost de serviciu singură, a spus că M. s-a comportat remarcabil: nici vorbă de proteste, s-a aşezat la masă şi a făcut tot programul şnur, fără prea multe indicaţii (când un tutore lucrează singur trebuie să facă prompt din faţă, e mai greu). Atât de mare e diferenţa între protestele din sesiunile cu doi tutori, încât celelalte o suspectează că minte...Eu însă nu prea o suspectez. M1 are relaţia cea mai bună cu M. pentru că dintre toate se joacă cel mai mult cu el şi e stilul "pisică"...în plus am impresia că situaţia în care lucrează cu un singur tutore i se pare mai puţin stresantă.
Oricum, e limpede că suntem pe drumul cel bun. Avea mare nevoie de ABA!
Avem ceva mai mult de o lună de la începutul terapiei. Protestele au început să scadă ca intensitate, deşi săptămâna asta a mai avut o sesiune în care s-a culcat ca să scape (era M1 la comenzi şi eu dublam ca prompter) în rest se pare că a început să se obişnuiască. Probabil îi plac încurajările ca la stadion...la început se uita uimit la noi, dar acum consideră că i le datorăm. Sunt încă probleme destul de mari la Receptive labels în sensul că am rămas la patru obiecte: papuc, farfurie, cană şi pix (am rămas la ele ca să fie destul de deosebite între ele ca formă şi etichetă auditivă, dar forma să fie simplă astfel încât să nu creeze confuzii sau să distragă). De câtva timp am recurs la discriminare (manualul ABA - predări suplimentare pentru ca el să facă deosebirea între două obiecte) şi o facem persistent înainte de a încerca random rotation. Chiar şi aşa, se poate să încercăm random rotation şi să nu meargă...caz în care reluăm succesiunea predare-discriminare- rotaţie aleatoare. Mă întreb dacă vom trece de stadiul acesta vreodată! pare incapabil să lipească o etichetă oarecare pe obiecte...
Sunt însă şi surprize plăcute. De curând a trebuit să lipsesc de vreo două ori de acasă (am avut o perioadă liberă dar acum am ore seara) şi plecam cu inima strânsă, întrebându-mă dacă nu cumva se va speria sau va fi agresiv, şi cum va reacţiona persoana care stă cu el (am o cameră de filmat, dar e analogică şi nu merge conectată la video, aşa că am renunţat şi merg pe încredere). M1, care a fost de serviciu singură, a spus că M. s-a comportat remarcabil: nici vorbă de proteste, s-a aşezat la masă şi a făcut tot programul şnur, fără prea multe indicaţii (când un tutore lucrează singur trebuie să facă prompt din faţă, e mai greu). Atât de mare e diferenţa între protestele din sesiunile cu doi tutori, încât celelalte o suspectează că minte...Eu însă nu prea o suspectez. M1 are relaţia cea mai bună cu M. pentru că dintre toate se joacă cel mai mult cu el şi e stilul "pisică"...în plus am impresia că situaţia în care lucrează cu un singur tutore i se pare mai puţin stresantă.
Oricum, e limpede că suntem pe drumul cel bun. Avea mare nevoie de ABA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu