Luni, 26 iunie 2006
Se pare că de la 1 iulie voi rămâne ca tutore permanent pe vară pentru M....am crezut că am o echipă dar nu m-am gândit la "efectul vara" şi anume că două dintre ele sunt din provincie şi trebuie să plece în vacanţă. Am noroc în acest caz că A. este consecventă şi are locuinţă în Bucureşti. Mi-a spus că va rămâne sigur până la toamnă şi chiar şi după aceea.
Despre I. nu ştiu ce să spun...are intenţii bune dar nu este suficient de sinceră ca să am încredere în ea: de câteva ori a minţit când vorbeam despre modul în care lucrează şi asta mă face să evit să o las să lucreze singură cu M. Relaţia lor e în continuare proastă şi mă întreb dacă, fiind singuri, nu i-ar trage vreo câteva, dacă ar fi agresiv cu ea. Aşa că o programez fie când sunt eu acasă, fie în aceeaşi sesiune cu A. Şi la modul de lucru este diferenţă între ele: A. a deprins modul de lucru destul de repede, nu face greşeli de tehnică şi face însemnări amănunţite pe hârtie (notează tot, ceea ce mi-e de folos la proiectare având în vedere că nu am posibilitatea să filmez sesiunile deocamdată).
Lucrul meu cu M. este uneori programat (dacă ele lucrează două pe o sesiune dimineaţa, în aceeaşi seară programez eu altă sesiune în care lucrez patru ore) iar alteori este spontan...uneori seara începe să îşi monteze singur măsuţa de lucru, se "echipează" (îşi ia nişte papuci roşii de pluş, destul de groşi pentru perioada aceasta, şi îşi pune o şapcă pe cap) îşi aduce repede scaunul la masă şi se aşează cu un aer de expert. La început m-a luat prin surprindere şi îi puneam un puzzle cu piese mari, confecţionate din material gros...nu ştie să le recompună pe toate pentru că sunt cincisprezece piese care se îmbină: e greu pentru el, i le asamblez eu şi las găuri în interior astfel încât el nu trebuie să completeze decât două-trei piese dintr-o figură. Când am văzut că montarea măsuţei nu e o toană şi devine un obicei, am început să improvizez programe sau chiar să le scriu din vreme, astfel încât să transfer sesiunea când are el dispoziţia de a lucra.
Programele merg bine majoritatea, mai puţin imitaţia verbală - nu scoate absolut nici un sunet - şi Receptive people, pare incapabil să reţină care este numele cuiva...În schimb, după săptămâni de chinuri, Receptive labels a început să meargă: am ieşit din inventarul câtorva obiecte pe care le tot reluam pe rând (farfuria, lingura, cana, papucul, toba, cheia, peria) şi am renunţat, cam de zece zile încoace, la trial-urile de discriminare. Se mai încurcă uneori la repetat, dar programul a început să curgă ca şi celelalte. Pentru mine e o imensă uşurare, adesea m-am gândit în aceste două luni ce o să ne facem dacă el nu va putea învăţa nici un obiect (au fost copii la care s-a întâmplat asta).
Se pare că de la 1 iulie voi rămâne ca tutore permanent pe vară pentru M....am crezut că am o echipă dar nu m-am gândit la "efectul vara" şi anume că două dintre ele sunt din provincie şi trebuie să plece în vacanţă. Am noroc în acest caz că A. este consecventă şi are locuinţă în Bucureşti. Mi-a spus că va rămâne sigur până la toamnă şi chiar şi după aceea.
Despre I. nu ştiu ce să spun...are intenţii bune dar nu este suficient de sinceră ca să am încredere în ea: de câteva ori a minţit când vorbeam despre modul în care lucrează şi asta mă face să evit să o las să lucreze singură cu M. Relaţia lor e în continuare proastă şi mă întreb dacă, fiind singuri, nu i-ar trage vreo câteva, dacă ar fi agresiv cu ea. Aşa că o programez fie când sunt eu acasă, fie în aceeaşi sesiune cu A. Şi la modul de lucru este diferenţă între ele: A. a deprins modul de lucru destul de repede, nu face greşeli de tehnică şi face însemnări amănunţite pe hârtie (notează tot, ceea ce mi-e de folos la proiectare având în vedere că nu am posibilitatea să filmez sesiunile deocamdată).
Lucrul meu cu M. este uneori programat (dacă ele lucrează două pe o sesiune dimineaţa, în aceeaşi seară programez eu altă sesiune în care lucrez patru ore) iar alteori este spontan...uneori seara începe să îşi monteze singur măsuţa de lucru, se "echipează" (îşi ia nişte papuci roşii de pluş, destul de groşi pentru perioada aceasta, şi îşi pune o şapcă pe cap) îşi aduce repede scaunul la masă şi se aşează cu un aer de expert. La început m-a luat prin surprindere şi îi puneam un puzzle cu piese mari, confecţionate din material gros...nu ştie să le recompună pe toate pentru că sunt cincisprezece piese care se îmbină: e greu pentru el, i le asamblez eu şi las găuri în interior astfel încât el nu trebuie să completeze decât două-trei piese dintr-o figură. Când am văzut că montarea măsuţei nu e o toană şi devine un obicei, am început să improvizez programe sau chiar să le scriu din vreme, astfel încât să transfer sesiunea când are el dispoziţia de a lucra.
Programele merg bine majoritatea, mai puţin imitaţia verbală - nu scoate absolut nici un sunet - şi Receptive people, pare incapabil să reţină care este numele cuiva...În schimb, după săptămâni de chinuri, Receptive labels a început să meargă: am ieşit din inventarul câtorva obiecte pe care le tot reluam pe rând (farfuria, lingura, cana, papucul, toba, cheia, peria) şi am renunţat, cam de zece zile încoace, la trial-urile de discriminare. Se mai încurcă uneori la repetat, dar programul a început să curgă ca şi celelalte. Pentru mine e o imensă uşurare, adesea m-am gândit în aceste două luni ce o să ne facem dacă el nu va putea învăţa nici un obiect (au fost copii la care s-a întâmplat asta).
2 comentarii:
Draga mama lui M, iti citesc din cand in cand mesajele si sunt impresionata de transparenta si sinceritatea cu care ne spui despre terapia baiatului tau, despre relatiile cu tutorii si relatia lor cu M.
Si eu am fost unicul tutore al fetitei mele pentru un an intreg, iar acum, de fiecare data cand lucrez cu ea, este foarte bucuroasa. Din pacate timpul nu-mi permite sa o fac prea des insa macar incerc sa le ajut pe fetele care lucreaza cu fetita mea sa o fac cat mai bine.
Pentru mine partea cea mai dificila a programului este sa imi pastrez o echipa pentru cat mai mult timp.
Va doresc numai bine si vacanta placuta si bogata in reusite,
MihaelaMaria
Si la noi partea cea mai grea este formarea si pastrarea echipei (cred ca se vede...).
Si noi va dorim o vacanta placuta si cit mai reusita pentru copil :).
Trimiteți un comentariu