Marţi, 10 iulie 2006
Am început homeopatia de câteva zile...surpriză: în loc să uite, a început să aibă un randament neaşteptat. Începe şi îşi montează singur măsuţa de lucru, înaintea orei la care vine A. (programul lui A. este dimineaţa pentru că după-masa mai doarme uneori din cauza căldurii), astfel încât până când sună ea la uşă eu termin aproape 20 de programe (echivalentul a două ore de ABA) aproape fără pauze. Sesiunea neprevăzută e în întregime ideea lui, cum spuneam, ca şi faptul că nu mai vrea să se ridice de la masă nici pentru pauze (!). De obicei când îşi punea măsuţa înainte de sesiunea cu fetele (s-a mai întâmplat) lucram din desfăsurătorul lor şi nu îi introduceam programe în plus pentru că aş fi vrut să se joace mai mult, şi să se dezvolte şi la ele această latură care era slabă la toate trei (mai puţin la M1). Zilele acestea însă am atins recordul de lucru: în prima zi (sâmbătă) A. mi-a spus că terminase tot ce era pe listă, inclusiv nişte generalizări la programele de potrivire, şi M. tot nu voia să se ridice de la masă...a inventat ea câte ceva, dar a cerut pentru a doua zi programe de rezervă. Astfel încât am ajuns să curgă 60-70 de programe într-o singură dimineaţă. Oare cât are să rămână în stilul ăsta?
Am început homeopatia de câteva zile...surpriză: în loc să uite, a început să aibă un randament neaşteptat. Începe şi îşi montează singur măsuţa de lucru, înaintea orei la care vine A. (programul lui A. este dimineaţa pentru că după-masa mai doarme uneori din cauza căldurii), astfel încât până când sună ea la uşă eu termin aproape 20 de programe (echivalentul a două ore de ABA) aproape fără pauze. Sesiunea neprevăzută e în întregime ideea lui, cum spuneam, ca şi faptul că nu mai vrea să se ridice de la masă nici pentru pauze (!). De obicei când îşi punea măsuţa înainte de sesiunea cu fetele (s-a mai întâmplat) lucram din desfăsurătorul lor şi nu îi introduceam programe în plus pentru că aş fi vrut să se joace mai mult, şi să se dezvolte şi la ele această latură care era slabă la toate trei (mai puţin la M1). Zilele acestea însă am atins recordul de lucru: în prima zi (sâmbătă) A. mi-a spus că terminase tot ce era pe listă, inclusiv nişte generalizări la programele de potrivire, şi M. tot nu voia să se ridice de la masă...a inventat ea câte ceva, dar a cerut pentru a doua zi programe de rezervă. Astfel încât am ajuns să curgă 60-70 de programe într-o singură dimineaţă. Oare cât are să rămână în stilul ăsta?
2 comentarii:
pentru noi homeopatia a fost o incercare esuata. desi am fost avertizati ca vor exista exacerbari ale unor comportamente problema, faptul ca chiar s-au manifestat a fost de nesuportat. am renuntat.
si, imi e si neclar cum sa ajute daca e aproape de zero. si, de ce nu ar face si rau daca pot ajuta. adica daca reusesc sa schimbe ceva (oare?) de ce nu schimba si altceva?
e adevarat ca atunci cand faci un lucru si crezi in el iti iese mai bine, insa asta vine din interior. nu pot sa ma conformez numai pentru ca medicul imi spune sa cred.
parerea mea,:)
Da, intensificarea comportamentelor nedorite este greu de suportat...plus de asta regresiile au un aspect multiplu (nu sunt numai regresiile majore, sunt regresiile minore provocate de fiecare remediu homeopatic in parte). In plus sunt greu de izolat "regresiile pozitive"(cele care preced un progres) si efectele propriu-zis negative (cum ar fi hiperkinetismul, nervozitatea, agresivitatea).
Si rationamentul "daca pot face bine pot face si rau" este corect, de altfel. Am vazut peste tot pe Internet ca "nu ar exista efecte nedorite" dar nu este adevarat, din pacate. Cred ca remediile ar trebui sa aiba si ele prospect ca orice medicament.
Efectul remediilor este puternic si extrem de individualizat in functie de copil. Nu cred ca are vreo importanta ce crede pacientul sau parintele, din pacate...
Trimiteți un comentariu