Miercuri, 29 martie 2006
Ieri ne-a părăsit A. pentru totdeauna...sunt în stare de şoc. După o săptămână de necrezut, în care părea complet transformată, a avut noaptea un acces de tuse cumplit (m-am trezit ca să o mângâi până când s-a liniştit) iar dimineaţa, nu mai putea să respire...îmi spunea din ochi că până aici a fost, ea pleacă.
L-am dus repede pe M. în altă parte (a durat cam două ore până când m-am întors înapoi) şi am dus-o în braţe la doctor, însă era limpede că se sfârşeşte. O zi superbă, prima zi de primăvară adevărată, dar ea tremura de frigul nopţii negre care gonea spre ea...
Am chemat bona cu care vorbisem mai demult şi ea a stat cu M. cât am fost la cimitirul de animale pentru înmormântare. M. a observat că ea nu mai este în casă, dar nu pare să îl intereseze.
Încă nu realizez ce s-a întâmplat...liniştea din casă pare asurzitoare. Acum am rămas cu adevărat singură. Doar eu şi M., în bătălia care va urma.
Ieri ne-a părăsit A. pentru totdeauna...sunt în stare de şoc. După o săptămână de necrezut, în care părea complet transformată, a avut noaptea un acces de tuse cumplit (m-am trezit ca să o mângâi până când s-a liniştit) iar dimineaţa, nu mai putea să respire...îmi spunea din ochi că până aici a fost, ea pleacă.
L-am dus repede pe M. în altă parte (a durat cam două ore până când m-am întors înapoi) şi am dus-o în braţe la doctor, însă era limpede că se sfârşeşte. O zi superbă, prima zi de primăvară adevărată, dar ea tremura de frigul nopţii negre care gonea spre ea...
Am chemat bona cu care vorbisem mai demult şi ea a stat cu M. cât am fost la cimitirul de animale pentru înmormântare. M. a observat că ea nu mai este în casă, dar nu pare să îl intereseze.
Încă nu realizez ce s-a întâmplat...liniştea din casă pare asurzitoare. Acum am rămas cu adevărat singură. Doar eu şi M., în bătălia care va urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu