Sâmbătă, 4 martie 2006
A fost o săptămână memorabilă!
Am învăţat atât de multe lucruri...mi se pare magic uneori ce aud aici. E atât de simplu, de logic şi totodată de ingenios încât îţi vine să te loveşti peste frunte şi să zici "Cum de nu m-am gândit!!". Numai americanii puteau să se gândească la o metodă atât de simplă şi de logică de a învăţa un copil cu probleme...
Însă tot nu înţeleg cum voi reuşi eu să pun în practică toate acestea. Familiile care fac ABA (sunt câţiva părinţi/tutori care au venit toată săptămâna, în general sunt familii bogate) mi se par deja intrate în legendă...mi se pare ştiinţifico-fantastic când vorbesc despre modelarea cuvintelor când M nu reuşeşte să spună nici măcar o literă după mine...cum o să ajungem noi până acolo?? Mi se par fericiţi cei care au găsit deja tutori...e o familie care are trei tutori intervievaţi de Damian şi care va începe ABA imediat după training. Eu am vorbit ieri în pauză cu C. (tutore, studentă anul I la stat) care e foarte activă pe aici, pune multe întrebări...spune că lucrează cu un copil care face ABA de un an şi că ieri l-a ţinut într-un sitting (prin sitting se înţelege perioada în care copilul trebuie să execute o sarcina la masă) cinci ore, pentru că nu a vrut să construiască o căsuţă care era în program...C. mi se pare isteaţă şi dezgheţată dar nu înţeleg (s-a vorbit şi la training) de ce ţin ei copiii ore întregi plângând pe scaun...oare nu se poate găsi şi o altă metodă? Pe M. nu l-aş putea ţine cu forţa la masă, e foarte puternic şi voluntar şi ar face nişte crize de nervi absolut înfiorătoare...îl ştiu ce este în stare. Trebuie sa mă mai gândesc la asta!
Aseară bi a plecat acasă în oraşul ei...ieri dimineaţă a venit foarte îngrijorată pentru că băiatul (lăsat acasă cu tatăl lui şi cu socrii, aici bi venise cu fetiţa care nu are probleme, a stat la nişte prieteni) făcuse o criză de nervi de i-a speriat pe toţi...atunci a plecat şi a rămas că vine cumnata ei săptămâna viitoare, în cele trei zile care au rămas. Îmi va lipsi, în aceste câteva zile în care am stat una lângă alta am vorbit despre copii şi despre speranţele noastre de a-i face bine. Am impresia că sunt destul de diferită de restul de pe aici, nu îmi vine să comunic cu nimeni.
Toată săptămâna a fost ger, joi a fost şi un viscol dar l-am dus pe M la grădiniţă cu taxiul ca să nu mai aud reproşurile mamei...că nu poate să stea cu el, o deranjează, nu mai ştie ce să îi facă, îi vine rău singură cu el în casă etc....am cheltuit pe taxi vreo 400.000 si pentru mine e o sumă imensă (se circula greu în oraş şi a taxat o grămadă până a reuşit să iasă din ambuteiaje). Din fericire lui M nu i s-a întors stomacul pe dos ca de obicei în taxiuri.
Săptămâna viitoare nu va mai veni Damian, vor veni fetele de la HM...azi a vorbit despre generalizare şi a accentuat rolul familiei...a zis să chemăm unchi, mătuşi, veri, prieteni...eu dacă nu am pe nimeni în afară de mama, pe cine să chem?!
A fost o săptămână memorabilă!
Am învăţat atât de multe lucruri...mi se pare magic uneori ce aud aici. E atât de simplu, de logic şi totodată de ingenios încât îţi vine să te loveşti peste frunte şi să zici "Cum de nu m-am gândit!!". Numai americanii puteau să se gândească la o metodă atât de simplă şi de logică de a învăţa un copil cu probleme...
Însă tot nu înţeleg cum voi reuşi eu să pun în practică toate acestea. Familiile care fac ABA (sunt câţiva părinţi/tutori care au venit toată săptămâna, în general sunt familii bogate) mi se par deja intrate în legendă...mi se pare ştiinţifico-fantastic când vorbesc despre modelarea cuvintelor când M nu reuşeşte să spună nici măcar o literă după mine...cum o să ajungem noi până acolo?? Mi se par fericiţi cei care au găsit deja tutori...e o familie care are trei tutori intervievaţi de Damian şi care va începe ABA imediat după training. Eu am vorbit ieri în pauză cu C. (tutore, studentă anul I la stat) care e foarte activă pe aici, pune multe întrebări...spune că lucrează cu un copil care face ABA de un an şi că ieri l-a ţinut într-un sitting (prin sitting se înţelege perioada în care copilul trebuie să execute o sarcina la masă) cinci ore, pentru că nu a vrut să construiască o căsuţă care era în program...C. mi se pare isteaţă şi dezgheţată dar nu înţeleg (s-a vorbit şi la training) de ce ţin ei copiii ore întregi plângând pe scaun...oare nu se poate găsi şi o altă metodă? Pe M. nu l-aş putea ţine cu forţa la masă, e foarte puternic şi voluntar şi ar face nişte crize de nervi absolut înfiorătoare...îl ştiu ce este în stare. Trebuie sa mă mai gândesc la asta!
Aseară bi a plecat acasă în oraşul ei...ieri dimineaţă a venit foarte îngrijorată pentru că băiatul (lăsat acasă cu tatăl lui şi cu socrii, aici bi venise cu fetiţa care nu are probleme, a stat la nişte prieteni) făcuse o criză de nervi de i-a speriat pe toţi...atunci a plecat şi a rămas că vine cumnata ei săptămâna viitoare, în cele trei zile care au rămas. Îmi va lipsi, în aceste câteva zile în care am stat una lângă alta am vorbit despre copii şi despre speranţele noastre de a-i face bine. Am impresia că sunt destul de diferită de restul de pe aici, nu îmi vine să comunic cu nimeni.
Toată săptămâna a fost ger, joi a fost şi un viscol dar l-am dus pe M la grădiniţă cu taxiul ca să nu mai aud reproşurile mamei...că nu poate să stea cu el, o deranjează, nu mai ştie ce să îi facă, îi vine rău singură cu el în casă etc....am cheltuit pe taxi vreo 400.000 si pentru mine e o sumă imensă (se circula greu în oraş şi a taxat o grămadă până a reuşit să iasă din ambuteiaje). Din fericire lui M nu i s-a întors stomacul pe dos ca de obicei în taxiuri.
Săptămâna viitoare nu va mai veni Damian, vor veni fetele de la HM...azi a vorbit despre generalizare şi a accentuat rolul familiei...a zis să chemăm unchi, mătuşi, veri, prieteni...eu dacă nu am pe nimeni în afară de mama, pe cine să chem?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu