Joi, 16 martie 2006
Luni a venit în vizită T., prietena mea care locuieşte în Spania. Suntem foste colege de liceu şi ne cunoaştem de douăzeci de ani, aşa că şi-a făcut timp să treacă pe la mine de la aeroport şi să rămână peste noapte. A venit în România cu soţul ei care este columbian şi de rasă mixtă (tatăl lui este de culoare). Când m-a anunţa că vine m-a întrebat dacă este vreo problemă cu culoarea lui. Eu nu m-am gândit vreodată că este o problemă cu cineva dacă este negru, galben, turc sau tătar dar am văzut că mulţi ţin cont de asta. E bine că ei nu locuiesc în România, aici să fii altfel te condamnă la izolare.
Ei aveau chef să iasă şi au insistat foarte mult să ieşim la o pizza dar M. avea ca niciodată temperatură, aşa că am rămas fermă pe poziţie şi am pregătit repede un caşcaval pane cu garnitură de cartofi, din care a mâncat şi M., după cum mă aşteptam: dacă mânca la masă cu musafirii era mult mai bună mâncarea :). Am discutat o grămadă de lucruri interesante, în principal comparaţii interculturale între România şi Spania, iar M. a fost foarte vioi în ciuda temperaturii (el aşa este, se îmbolnăveşte rar iar când se îmbolnăveşte nu face caz decât dacă îi curge nasul rău şi îl deranjează).
Evident, M. a fost înnebunit după E., probabil că i se părea exotic şi aşa şi era. E. (E. este profesor de fizică la un liceu şi dă meditaţii studenţilor la Politehnica spaniolă) credea că dacă are intacte structurile logice (cum cred eu acum) cu terapia pe care le-am descris-o, îşi va reveni. A fost distractiv că E. nu ştia nici româna, nici engleza, iar T. a trebuit să traducă permanent (ea vrea să-şi ia al doilea job ca translator româno-spaniol la o judecătorie în Spania).
Au plecat marţi spre oraşul nostru natal şi a rămas ideea că poate ne invită în vacanţa de vară pe la ei, să ne ducem cu avionul (ar fi minunat).
Luni a venit în vizită T., prietena mea care locuieşte în Spania. Suntem foste colege de liceu şi ne cunoaştem de douăzeci de ani, aşa că şi-a făcut timp să treacă pe la mine de la aeroport şi să rămână peste noapte. A venit în România cu soţul ei care este columbian şi de rasă mixtă (tatăl lui este de culoare). Când m-a anunţa că vine m-a întrebat dacă este vreo problemă cu culoarea lui. Eu nu m-am gândit vreodată că este o problemă cu cineva dacă este negru, galben, turc sau tătar dar am văzut că mulţi ţin cont de asta. E bine că ei nu locuiesc în România, aici să fii altfel te condamnă la izolare.
Ei aveau chef să iasă şi au insistat foarte mult să ieşim la o pizza dar M. avea ca niciodată temperatură, aşa că am rămas fermă pe poziţie şi am pregătit repede un caşcaval pane cu garnitură de cartofi, din care a mâncat şi M., după cum mă aşteptam: dacă mânca la masă cu musafirii era mult mai bună mâncarea :). Am discutat o grămadă de lucruri interesante, în principal comparaţii interculturale între România şi Spania, iar M. a fost foarte vioi în ciuda temperaturii (el aşa este, se îmbolnăveşte rar iar când se îmbolnăveşte nu face caz decât dacă îi curge nasul rău şi îl deranjează).
Evident, M. a fost înnebunit după E., probabil că i se părea exotic şi aşa şi era. E. (E. este profesor de fizică la un liceu şi dă meditaţii studenţilor la Politehnica spaniolă) credea că dacă are intacte structurile logice (cum cred eu acum) cu terapia pe care le-am descris-o, îşi va reveni. A fost distractiv că E. nu ştia nici româna, nici engleza, iar T. a trebuit să traducă permanent (ea vrea să-şi ia al doilea job ca translator româno-spaniol la o judecătorie în Spania).
Au plecat marţi spre oraşul nostru natal şi a rămas ideea că poate ne invită în vacanţa de vară pe la ei, să ne ducem cu avionul (ar fi minunat).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu