Luni, 4 septembrie 2006
Din nou la mare!! Şi e o vreme incredibilă pentru începutul lui septembrie...
Drumul de ieri a fost destul de obositor din cauza reparaţiilor la şina ferată care fac ca drumul până la Jupiter să dureze aproape şapte ore (?! e de necrezut că poţi ajunge mai repede la Palma de Mallorca decât la Jupiter). În afară de asta, am terminat târziu prezentările în Power Point şi bagajele le-am făcut noaptea; la TVR2 era întâmplător un film interesant cu Leonardo DiCaprio (nu prea mă uit la filme însă vacanţa asta mi-am dat voie la acţiuni neconvenţionale). În film, personajul principal era un falsificator de bani condamnat la detenţie, care trece de partea poliţiei pentru a-i prinde pe alţi falsificatori. Mi-a plăcut schimbarea de perspectivă, aceasta pare a fi specialitatea mea în ultima vreme...S-a terminat la ora 3,00 noaptea iar bagajele pe la 4,00 aşa că la 7,30 când am plecat la gară eram odihnită :). Şi C. a văzut filmul azi-noapte (ea de obicei citeşte noaptea şi se uită la filme) aşa că avem ce comenta în tren.
M. se plimbă o vreme pe hol (suntem doar noi trei în compartiment, alţii ştiu probabil că drumul cu trenul e interminabil şi iau autocarul). La un moment dat găseşte pe hol o fetiţă puţin mai mare din seria "prietene posibile" şi o provoacă la joc, sărind şi râzând. Fetiţa coboară însă înainte de Constanţa. După aceea îl ademenesc în compartiment cu ceva de mâncare şi restul drumului stă cuminte.
La Neptun, acelaşi peron din epoca de piatră pe care mi-l aminteam de acum opt ani, la un metru sub ultima treaptă a scării: e aproape imposibil să cobori din trenul gol cu un copil de 5 ani şi cu bagaje - dacă nu era şi C. să ne ajute, nu ştiu ce am fi făcut.
Găsim destul de greu un şofer de taxi care să aibă aparat de taxat şi să nu se tocmească pentru o sumă exorbitantă...never mind, şi cel cu aparat ocoleşte numai el ştie pe unde, astfel încât suma finală este neverosimilă. La întoarcerea din Spania, e nevoie de o infuzie de România, ca să ne amintim în ce ţară trăim.
Ajungem la hotel odată cu organizatoarea trainingului. După obişnuitul moment de îndoială (nu sunt o persoană "cu greutate", nu semăn a instructor de training) mă întreabă dacă am ceva împotrivă ca orele să fie după-masa. Nu am, chiar îmi convine ca dimineţile să fie libere.
În continuare, am ieşit la o plimbare pe malul mării (hotelul e chiar lângă mare). Marea Neagră este albastru indigo, mi se pare într-adevăr "neagră" în comparaţie cu albastrul azuriu al Mediteranei. Algele au năpădit marginea plajelor şi nimeni nu le-a curăţat...e sfârşit de sezon şi toate par a fi fost în părăsire pe aici (cu toate că staţiunile au fost pline de turişti, aşa am auzit). Este un ambient care place celor ce îndrăgesc natura virgină- pentru cei cărora le place civilizaţia şi modernitatea, nu este cea mai bună alegere. Noi trei ne bucurăm de vacanţa aceasta gratis şi evităm să căutăm noduri în papură. Digul care începe sub faleza din faţa hotelului oferă o privelişte încântătoare spre largul mării, dar nu putem să stăm prea mult pentru că este curent şi M. încă are urme de răceală.
Ne-am retras devreme în cameră, care este nou utilată şi confortabilă. M-am temut până acum de hoteluri, dar M. este încântat mai ales de faptul că ne însoţeşte şi C....nici un comportament nedorit până acum.
C. a programat azi trezirea la 6,15 ca să vedem un răsărit de soare din mare de pe terasă... pentru mine este primul răsărit de soare din mare, deşi am stat destul de mult pe litoral înainte de naşterea lui M.
Din nou la mare!! Şi e o vreme incredibilă pentru începutul lui septembrie...
Drumul de ieri a fost destul de obositor din cauza reparaţiilor la şina ferată care fac ca drumul până la Jupiter să dureze aproape şapte ore (?! e de necrezut că poţi ajunge mai repede la Palma de Mallorca decât la Jupiter). În afară de asta, am terminat târziu prezentările în Power Point şi bagajele le-am făcut noaptea; la TVR2 era întâmplător un film interesant cu Leonardo DiCaprio (nu prea mă uit la filme însă vacanţa asta mi-am dat voie la acţiuni neconvenţionale). În film, personajul principal era un falsificator de bani condamnat la detenţie, care trece de partea poliţiei pentru a-i prinde pe alţi falsificatori. Mi-a plăcut schimbarea de perspectivă, aceasta pare a fi specialitatea mea în ultima vreme...S-a terminat la ora 3,00 noaptea iar bagajele pe la 4,00 aşa că la 7,30 când am plecat la gară eram odihnită :). Şi C. a văzut filmul azi-noapte (ea de obicei citeşte noaptea şi se uită la filme) aşa că avem ce comenta în tren.
M. se plimbă o vreme pe hol (suntem doar noi trei în compartiment, alţii ştiu probabil că drumul cu trenul e interminabil şi iau autocarul). La un moment dat găseşte pe hol o fetiţă puţin mai mare din seria "prietene posibile" şi o provoacă la joc, sărind şi râzând. Fetiţa coboară însă înainte de Constanţa. După aceea îl ademenesc în compartiment cu ceva de mâncare şi restul drumului stă cuminte.
La Neptun, acelaşi peron din epoca de piatră pe care mi-l aminteam de acum opt ani, la un metru sub ultima treaptă a scării: e aproape imposibil să cobori din trenul gol cu un copil de 5 ani şi cu bagaje - dacă nu era şi C. să ne ajute, nu ştiu ce am fi făcut.
Găsim destul de greu un şofer de taxi care să aibă aparat de taxat şi să nu se tocmească pentru o sumă exorbitantă...never mind, şi cel cu aparat ocoleşte numai el ştie pe unde, astfel încât suma finală este neverosimilă. La întoarcerea din Spania, e nevoie de o infuzie de România, ca să ne amintim în ce ţară trăim.
Ajungem la hotel odată cu organizatoarea trainingului. După obişnuitul moment de îndoială (nu sunt o persoană "cu greutate", nu semăn a instructor de training) mă întreabă dacă am ceva împotrivă ca orele să fie după-masa. Nu am, chiar îmi convine ca dimineţile să fie libere.
În continuare, am ieşit la o plimbare pe malul mării (hotelul e chiar lângă mare). Marea Neagră este albastru indigo, mi se pare într-adevăr "neagră" în comparaţie cu albastrul azuriu al Mediteranei. Algele au năpădit marginea plajelor şi nimeni nu le-a curăţat...e sfârşit de sezon şi toate par a fi fost în părăsire pe aici (cu toate că staţiunile au fost pline de turişti, aşa am auzit). Este un ambient care place celor ce îndrăgesc natura virgină- pentru cei cărora le place civilizaţia şi modernitatea, nu este cea mai bună alegere. Noi trei ne bucurăm de vacanţa aceasta gratis şi evităm să căutăm noduri în papură. Digul care începe sub faleza din faţa hotelului oferă o privelişte încântătoare spre largul mării, dar nu putem să stăm prea mult pentru că este curent şi M. încă are urme de răceală.
Ne-am retras devreme în cameră, care este nou utilată şi confortabilă. M-am temut până acum de hoteluri, dar M. este încântat mai ales de faptul că ne însoţeşte şi C....nici un comportament nedorit până acum.
C. a programat azi trezirea la 6,15 ca să vedem un răsărit de soare din mare de pe terasă... pentru mine este primul răsărit de soare din mare, deşi am stat destul de mult pe litoral înainte de naşterea lui M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu