Au trecut trei zile atât de frumoase, cum după prima vacanţă nici nu credeam că mai pot să vină...Pentru M. este prima experienţă legată de un hotel. Reacţionează neaşteptat de bine, îi place camera nouă şi mai ales viaţa uşor "mondenă": dimineţile la plajă, prânzul şi seara la restaurant, după-mesele se joacă în cameră cu C.. Seara, mergem la un Baby land de lângă hotel (colecţie de saltele gonflabile) - într-o oră îşi consumă toată energia.
Îmi amintesc că am avut o perspectivă inversă: credeam că într-un hotel va fi mai greu decât într-un apartament; nu e adevărat, apartamentul este întotdeauna plin de constrângeri şi de reguli de convieţuire, în timp ce hotelul este anonim şi liber - faptul că interacţiunile sunt temporare le face să fie relaxate. Exemplu, mesele la restaurant (o terasă superbă cu vedere spre mare de pe faleză): într-adevăr, M. nu are răbdare să stea la masă, dar nici ceilalţi copii nu au - aşa că se constituie o ceată de patru-cinci copii care se plimbă între bar, piscină şi mese.
Şi pentru C., naşa lui M., este o vacanţă reuşită. Faptul că nu este nici cald nici frig (soarele are dulceaţa nostalgică a lui septembrie), staţiunea nu este aglomerată sau zgomotoasă, iar din viaţa de la hotel nu lipseşte nimic (mai ales vederea la mare...) ar încărca pe oricine de energie pozitivă.
Programul de training merge bine. Cursanţii (doar zece) se bucură de vremea superbă (pentru ei e un concediu, au venit cu familiile). Sunt foarte cooperanţi, cam jumătate din ei au aptitudini reale pentru domeniul meu, însă vin la cursuri de la plajă şi sunt deja toropiţi. Îi văd că se uită la mine şi se miră în tăcere că, după plaja de dimineaţa, pot să fac prezentările şi să coordonez activitatea lor vreme de trei ore. Şi eu mă mir, dar e de datoria mea!
Într-un singur punct M. a făcut mofturi: apa Mării Negre (pe care o vede pentru prima dată) i se pare rece după apa Mediteranei, care era ca o supă încălzită...de asemenea, când a simţit pietrele de pe fundul mării, a preferat să nu mai intre - astfel încât rămâne pe mal şi sare valuri până când mă întorc eu din apă.
În tot cazul, cred că pentru M. este aproape formula vacanţei perfecte...
Îmi amintesc că am avut o perspectivă inversă: credeam că într-un hotel va fi mai greu decât într-un apartament; nu e adevărat, apartamentul este întotdeauna plin de constrângeri şi de reguli de convieţuire, în timp ce hotelul este anonim şi liber - faptul că interacţiunile sunt temporare le face să fie relaxate. Exemplu, mesele la restaurant (o terasă superbă cu vedere spre mare de pe faleză): într-adevăr, M. nu are răbdare să stea la masă, dar nici ceilalţi copii nu au - aşa că se constituie o ceată de patru-cinci copii care se plimbă între bar, piscină şi mese.
Şi pentru C., naşa lui M., este o vacanţă reuşită. Faptul că nu este nici cald nici frig (soarele are dulceaţa nostalgică a lui septembrie), staţiunea nu este aglomerată sau zgomotoasă, iar din viaţa de la hotel nu lipseşte nimic (mai ales vederea la mare...) ar încărca pe oricine de energie pozitivă.
Programul de training merge bine. Cursanţii (doar zece) se bucură de vremea superbă (pentru ei e un concediu, au venit cu familiile). Sunt foarte cooperanţi, cam jumătate din ei au aptitudini reale pentru domeniul meu, însă vin la cursuri de la plajă şi sunt deja toropiţi. Îi văd că se uită la mine şi se miră în tăcere că, după plaja de dimineaţa, pot să fac prezentările şi să coordonez activitatea lor vreme de trei ore. Şi eu mă mir, dar e de datoria mea!
Într-un singur punct M. a făcut mofturi: apa Mării Negre (pe care o vede pentru prima dată) i se pare rece după apa Mediteranei, care era ca o supă încălzită...de asemenea, când a simţit pietrele de pe fundul mării, a preferat să nu mai intre - astfel încât rămâne pe mal şi sare valuri până când mă întorc eu din apă.
În tot cazul, cred că pentru M. este aproape formula vacanţei perfecte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu