Luni, 28 august 2006
Aseară T. ne-a invitat pe toţi la restaurantul ei favorit, în centrul istoric al Palmei. Un restaurant mic, la subsol, cu pereţi reci stil catacombă dar decorat (cu fel de fel de ornamente vechi care creează atmosferă). Spaţiul e atât de mic încât e greu şi pentru clienţi şi pentru cei care servesc să se strecoare printre mese.T. se conversează afabilă cu ospătarul, care o ţine minte de când tot vine aici. Comandă două tăvi, una cu pescarritos con cerveza şi unul cu calamarritos (inele de calamar) din care urmează să ne servim fiecare. Mie însă mi se pare prea cald şi nu am poftă de mâncare... M-am întrebat cum o să rabde M. spaţiul atât de strâmt. Surpriză, e atât de impresionat că a intrat într-un restaurant, încât stă cuminte pe locul lui. Soarbe cu deliciu sucul din pahar şi gustă câteva hamsii prăjite. Noroc că T. şi E. consumă repede tăvile cu mâncare, fac câteva poze, şi plecăm.
Astăzi, T. va avea o zi complicată. Acum o săptămână a primit o scrisoare surpriză de la V. şi A., un cuplu cu care era "colegă de cameră" în facultate şi care s-au căsătorit ulterior. Acum au venit pentru două săptămâni în vizită la sora lui V. care lucrează la Castellon, unde este cea mai mare comunitate de români...(T. spune că este urât la Castellon, " ca la ţară"). T. are oarece frustrări legate de ei, pentru că în ultimii ani mai mult ea a ţinut legătura cu ei decât invers - când a fost în România, a făcut un drum special la Iaşi să îi vadă, iar ei nu i-au scris mai deloc până acum. Totuşi, ea i-a convins în mailurile pe care le-au schimbat săptămâna asta să viziteze Palma, şi le-a găsit un bilet avantajos la feribotul care traversează noaptea marea spre insulă (ajunge la ora nouă dimineaţa, ea a plecat spre port să îi aştepte). Urmează mişcări de trupe complicate în apartamentul acesta mic: eu şi M. plecăm la plajă (este ultima zi de plajă şi probabil cea mai lungă) şi îi lăsăm pe ei să doarmă în locul nostru. După-masă, program de plimbare pentru toată lumea. Iar deseară, după cină, T. îi va duce la hotelul ei din Portals Nous unde îi va caza clandestin într-o cameră între ora 11,00 şi 6,00 dimineaţa...să sperăm că programul pe care l-a făcut T. (se vede că lucrează în turism!) va ieşi bine pentru toată lumea.
Aseară T. ne-a invitat pe toţi la restaurantul ei favorit, în centrul istoric al Palmei. Un restaurant mic, la subsol, cu pereţi reci stil catacombă dar decorat (cu fel de fel de ornamente vechi care creează atmosferă). Spaţiul e atât de mic încât e greu şi pentru clienţi şi pentru cei care servesc să se strecoare printre mese.T. se conversează afabilă cu ospătarul, care o ţine minte de când tot vine aici. Comandă două tăvi, una cu pescarritos con cerveza şi unul cu calamarritos (inele de calamar) din care urmează să ne servim fiecare. Mie însă mi se pare prea cald şi nu am poftă de mâncare... M-am întrebat cum o să rabde M. spaţiul atât de strâmt. Surpriză, e atât de impresionat că a intrat într-un restaurant, încât stă cuminte pe locul lui. Soarbe cu deliciu sucul din pahar şi gustă câteva hamsii prăjite. Noroc că T. şi E. consumă repede tăvile cu mâncare, fac câteva poze, şi plecăm.
Astăzi, T. va avea o zi complicată. Acum o săptămână a primit o scrisoare surpriză de la V. şi A., un cuplu cu care era "colegă de cameră" în facultate şi care s-au căsătorit ulterior. Acum au venit pentru două săptămâni în vizită la sora lui V. care lucrează la Castellon, unde este cea mai mare comunitate de români...(T. spune că este urât la Castellon, " ca la ţară"). T. are oarece frustrări legate de ei, pentru că în ultimii ani mai mult ea a ţinut legătura cu ei decât invers - când a fost în România, a făcut un drum special la Iaşi să îi vadă, iar ei nu i-au scris mai deloc până acum. Totuşi, ea i-a convins în mailurile pe care le-au schimbat săptămâna asta să viziteze Palma, şi le-a găsit un bilet avantajos la feribotul care traversează noaptea marea spre insulă (ajunge la ora nouă dimineaţa, ea a plecat spre port să îi aştepte). Urmează mişcări de trupe complicate în apartamentul acesta mic: eu şi M. plecăm la plajă (este ultima zi de plajă şi probabil cea mai lungă) şi îi lăsăm pe ei să doarmă în locul nostru. După-masă, program de plimbare pentru toată lumea. Iar deseară, după cină, T. îi va duce la hotelul ei din Portals Nous unde îi va caza clandestin într-o cameră între ora 11,00 şi 6,00 dimineaţa...să sperăm că programul pe care l-a făcut T. (se vede că lucrează în turism!) va ieşi bine pentru toată lumea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu