Joi, 8 iunie 2006
Am reuşit să terminăm câteva programe - Matching 3d:3d (potrivire de obiecte tridimensionale), Non-verbal imitation objects (imitaţie de acţiuni cu obiecte) şi Receptive instructions objects (îndeplinire de instrucţiuni, dar tot cu obiecte). Le scoatem în generalizare dar asta înseamnă deocamdată schimbarea locaţiei (mutate pe covor, apoi în altă cameră). E destul de greu să te plimbi cu obiectele în altă cameră şi să le pui apoi la loc, dar asta este! Trebuie să recitesc ce s-a spus despre generalizare la training, pentru că mi se pare greu de făcut. Pentru noi generalizarea de persoane va fi dificilă pentru că în afară de tutori, de mine şi de mama mea la care mai mergem uneori în vizită, nu am pe nimeni care să exerseze instrucţiunile sau potrivirile.
Din restul programelor curente, unele merg, unele nu merg. La Receptive labels (identificarea obiectelor) avem în continuare predare-discriminare- masterare, însă adesea refuză să facă programul sau să îl termine. În continuare Receptive labels este plasat în desfăşurător lângă programe care i se par uşoare, astfel încât să fie atras în programul acesta "nesuferit" pe nesimţite...
O altă problemă care a apărut săptămâna aceasta a fost saţietatea faţă de recompense. Asistam odată din cealaltă cameră la o sesiune în care lucrau I. şi M1, iar M. nu voia să vină la masa de lucru, nu îi mai plăcea nimic (era cald, după-masa, avusese toată dimineaţa chipsuri şi covrigei ca recompense şi dintr-o dată nu a mai vrut nimic). Atunci văzându-le că încep să se întindă la vorbă între ele şi să nu ne alegem cu nimic pe o sesiune, am venit cu o idee nouă: am înşirat pe bibliotecă păhărele foarte mici de plastic în care pusesem două înghiţituri de suc (a doua zi, o linguriţă de îngheţată) şi primea câte un "premiu" după fiecare program, în afară de recompensa materială asociată cu fiecare comandă îndeplinită. M. a reacţionat imediat, cum a văzut că a apărut ceva interesant în scenă...a revenit la masă şi cerea foarte energic prin gesturi păhărelul cuvenit, în pauza dintre programe. De atunci începem sesiunea în modul clasic, şi cum apare plictiseala apar şi păhărelele...dar din nou, fetele nu aveau nici o idee. Dacă îmi vine mie vreo idee, bine...în rest, ele nu fac decât să execute deocamdată.
Am reuşit să terminăm câteva programe - Matching 3d:3d (potrivire de obiecte tridimensionale), Non-verbal imitation objects (imitaţie de acţiuni cu obiecte) şi Receptive instructions objects (îndeplinire de instrucţiuni, dar tot cu obiecte). Le scoatem în generalizare dar asta înseamnă deocamdată schimbarea locaţiei (mutate pe covor, apoi în altă cameră). E destul de greu să te plimbi cu obiectele în altă cameră şi să le pui apoi la loc, dar asta este! Trebuie să recitesc ce s-a spus despre generalizare la training, pentru că mi se pare greu de făcut. Pentru noi generalizarea de persoane va fi dificilă pentru că în afară de tutori, de mine şi de mama mea la care mai mergem uneori în vizită, nu am pe nimeni care să exerseze instrucţiunile sau potrivirile.
Din restul programelor curente, unele merg, unele nu merg. La Receptive labels (identificarea obiectelor) avem în continuare predare-discriminare- masterare, însă adesea refuză să facă programul sau să îl termine. În continuare Receptive labels este plasat în desfăşurător lângă programe care i se par uşoare, astfel încât să fie atras în programul acesta "nesuferit" pe nesimţite...
O altă problemă care a apărut săptămâna aceasta a fost saţietatea faţă de recompense. Asistam odată din cealaltă cameră la o sesiune în care lucrau I. şi M1, iar M. nu voia să vină la masa de lucru, nu îi mai plăcea nimic (era cald, după-masa, avusese toată dimineaţa chipsuri şi covrigei ca recompense şi dintr-o dată nu a mai vrut nimic). Atunci văzându-le că încep să se întindă la vorbă între ele şi să nu ne alegem cu nimic pe o sesiune, am venit cu o idee nouă: am înşirat pe bibliotecă păhărele foarte mici de plastic în care pusesem două înghiţituri de suc (a doua zi, o linguriţă de îngheţată) şi primea câte un "premiu" după fiecare program, în afară de recompensa materială asociată cu fiecare comandă îndeplinită. M. a reacţionat imediat, cum a văzut că a apărut ceva interesant în scenă...a revenit la masă şi cerea foarte energic prin gesturi păhărelul cuvenit, în pauza dintre programe. De atunci începem sesiunea în modul clasic, şi cum apare plictiseala apar şi păhărelele...dar din nou, fetele nu aveau nici o idee. Dacă îmi vine mie vreo idee, bine...în rest, ele nu fac decât să execute deocamdată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu