Duminică, 1 ianuarie 2008
Pina la doi ani si jumatate, aproape totul parea normal. M. a fost un bebelus foarte agitat, care voia sa fie mereu tinut in brate si sa simta pe cineva aproape. In rest era absolut normal, chiar precoce la toate capitolele (primul cuvint la 8 luni, a mers mai devreme de un an). Pe la 1 an jumatate s-a oprit din silabisit si a tacut aproape un an. La doi ani jumatate -trei a spus circa cinci cuvinte insa s-a oprit la ele si in rest vorbeste o "limba" total necunoscuta. A fost vazut la doi ani jumatate de un neurolog pediatru care a spus ca e sociabil, ca nu e autist si nu este de competenta lui. Intre timp am mai vazut baieti care nu vorbeau si la un moment dat au inceput brusc...insa el la 3 ani tot nu vorbea asa ca am mers la o evaluare si a fost vazut de o echipa de 3 specialisti. S-a spus ca nu este autist pentru ca imita si este sociabil. M-au culpabilizat sugerindu-mi ca nu il iubesc indeajuns, ca mi-am vazut de cariera si am lipsit prea mult de acasa(?!). Am fost introdusi intr-un program de doua jumatati de ora de terapie pe saptamina (cu o educatoare speciala), program pe care l-am facut o vreme fara nici un rezultat, dupa care ne-am retras. Am angajat acum un an o specialista in psihologie cu o reputatie buna, care insa nu a reusit sa stabileasca o relatie buna cu copilul si am renuntat dupa o luna. Doamna respectiva, in urma unui test, a spus ca nu mai vazut asa ceva (fara alte explicatii) dar ca nu este autist (asta dupa ce a vazut cit de mult iubeste copii): a incercat sa faca un fel de terapie cu mine dar solutiile propuse erau vagi si de suprafata. Am mai angajat in vara 2005 o logopeda cu care M. a cooperat doar o luna (insa parea sa nu stie multe despre o buna relatie cu copiii). Dupa aceea nu am mai gasit pe nimeni (cer destul de mult pentru mine). Din punct de vedere nervos e echilibrat, e calm si afectuos, insa nu l-am putut dezobisnui de Pampers. Se plictiseste si alearga cam mult prin casa fara tinta, rizind de unul singur. In afara pare normal, mergem la cumparaturi, cu autobuzul, adora vizitele si sa fie in mijlocul copiilor.
Insa nu stiu ce ar trebui sa fac in continuare...de vorbit tot nu vorbeste si de citeva luni pare mai retras, nu arata entuziasm pentru nimic.
Pina la doi ani si jumatate, aproape totul parea normal. M. a fost un bebelus foarte agitat, care voia sa fie mereu tinut in brate si sa simta pe cineva aproape. In rest era absolut normal, chiar precoce la toate capitolele (primul cuvint la 8 luni, a mers mai devreme de un an). Pe la 1 an jumatate s-a oprit din silabisit si a tacut aproape un an. La doi ani jumatate -trei a spus circa cinci cuvinte insa s-a oprit la ele si in rest vorbeste o "limba" total necunoscuta. A fost vazut la doi ani jumatate de un neurolog pediatru care a spus ca e sociabil, ca nu e autist si nu este de competenta lui. Intre timp am mai vazut baieti care nu vorbeau si la un moment dat au inceput brusc...insa el la 3 ani tot nu vorbea asa ca am mers la o evaluare si a fost vazut de o echipa de 3 specialisti. S-a spus ca nu este autist pentru ca imita si este sociabil. M-au culpabilizat sugerindu-mi ca nu il iubesc indeajuns, ca mi-am vazut de cariera si am lipsit prea mult de acasa(?!). Am fost introdusi intr-un program de doua jumatati de ora de terapie pe saptamina (cu o educatoare speciala), program pe care l-am facut o vreme fara nici un rezultat, dupa care ne-am retras. Am angajat acum un an o specialista in psihologie cu o reputatie buna, care insa nu a reusit sa stabileasca o relatie buna cu copilul si am renuntat dupa o luna. Doamna respectiva, in urma unui test, a spus ca nu mai vazut asa ceva (fara alte explicatii) dar ca nu este autist (asta dupa ce a vazut cit de mult iubeste copii): a incercat sa faca un fel de terapie cu mine dar solutiile propuse erau vagi si de suprafata. Am mai angajat in vara 2005 o logopeda cu care M. a cooperat doar o luna (insa parea sa nu stie multe despre o buna relatie cu copiii). Dupa aceea nu am mai gasit pe nimeni (cer destul de mult pentru mine). Din punct de vedere nervos e echilibrat, e calm si afectuos, insa nu l-am putut dezobisnui de Pampers. Se plictiseste si alearga cam mult prin casa fara tinta, rizind de unul singur. In afara pare normal, mergem la cumparaturi, cu autobuzul, adora vizitele si sa fie in mijlocul copiilor.
Insa nu stiu ce ar trebui sa fac in continuare...de vorbit tot nu vorbeste si de citeva luni pare mai retras, nu arata entuziasm pentru nimic.
Un comentariu:
la desene animate se uita? cat timp?
Trimiteți un comentariu