Este interesant, într-o echipă care se formează sau se transformă, de urmărit relaţiile între membrii noi şi membrii vechi ai echipei. Pentru că la noi No1 este o personalitate complexă, care are multe afecte în interior dar comunică greu, sunt multe de observat. De exemplu, animozitatea ascunsă pe care o manifestă faţă de No2. A auzit sau văzut că No2 se comportă ca o "profesoară" şi nu este deloc de acord. Ea nu are timpi morţi deloc în sesiune şi, pe bună dreptate, se întreabă dacă nu cumva munceşte mai mult şi dacă cineva care nu procedează bine nu dăunează copilului. Eu sunt de acord că este preferabil cum procedează No1, dar mai mult decât feed-back şi comentarii nu pot să îi acord lui No2. În ceea ce priveşte lucrul la masă nu am ce să îi reproşez, desfăşurătoarele sunt scrise şi gândite bine, în aceste câteva săptămâni copilul a reuşit să înveţe ceva de la ea şi asta este foarte bine. Iar în ceea ce priveşte pe No3, şi aici No1 are o doză ascunsă de nemulţumire, numai că de data asta este o nemulţumire subiectivă: a observat că M. este "un răsfăţat" cum apare No3 - observaţie corectă, însă nu mi se pare o problemă în relaţia cu No3 câtă vreme M. cooperează şi se ating obiectivele (am gândit generalizarea şi sesiunile lui No3 ca un spaţiu flexibil, în care programele se introduc în funcţie de oportunităţi şi de dispoziţia copilului).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu