Săptămâna aceasta mi-au intrat în atenţie şi alte mămici, în afară de cele cu care vorbeam deja pe mail/mess sau cele pe care le văd la centrul la care M. merge de două ori pe săptămână.
Pe una dintre ele am cunoscut-o în parc, într-o zi caldă de vară. Am observat copilul imediat că avea un contact vizual slab şi rutine (de exemplu nu voia să stea încălţat cu sandale) nu interacţiona cu nimeni şi avea mişcări repetitive. Totuşi, părea un copil cu potenţial bun (comparativ cu alţii pe care i-am văzut). Încet-încet, am intrat în vorbă (fără a insista pe termeni sau pe diagnostice pentru că ştiu că aici sunt sensibilităţi) şi i-am povestit de forumul autism.ro şi de terapia pe care o facem noi. Ştia de forum şi de ABA dar i se părea ştiinţifico-fantastic ce citise acolo...exact cum credeam şi eu, pentru mulţi spaţiul virtual pare o altă planetă. Îşi imaginează că terapia poate fi făcută doar cu mulţi bani şi într-un centru specializat. Da, aşa ar fi ideal, dar dacă nu există nici centrele şi nici banii...în fine, i-am spus că dacă eu sunt o mamă singură şi reuşesc să fac terapie, trebuie să reuşească şi ea. I-am dat adresa de mail însă nimic...până la urmă, cum aflu de curând, avem acelaşi medic de familie şi fac şi ei tratament la doctorul Naghiu...aceştia i-au recomandat să îmi scrie (din nou problema legitimităţii - dacă este doar un părinte în parc, nu cred - dacă intervine un factor de autoritate, atunci cred). Acum a sunat şi a spus că va da anunţ pentru tutori. I-am mai povestit despre progresele lui M. în aceste luni şi m-am oferit să îi instruiesc eu tutorii când îi va găsi. A rămas să ne întâlnim într-o săptămână-două şi să-i aplic testul Portage pentru că itemii trebuie bifaţi într-un anume fel.
Un alt caz interesant pe care l-am cunoscut săptămâna asta este o fetiţă cu un an mai mică decât M. Pe ea am recunoscut-o de la douăzeci de metri ca fiind în spectrul TSA din cauza mişcărilor bruşte, sincopate, cu care s-a îndreptat spre leagăn. Se pare că ea a făcut "ABA dură" între trei ani şi patru ani şi acum stă bine pe cognitiv. Şi de vorbit, vorbeşte, însă fără prepoziţii şi amestecă pronumele - oricum, avansată comparativ cu M. Mamei fetiţei nu i-a venit să creadă când le-am spus că M. are IQ 63...el era încântat să se joace cu fetiţele, era echilibrat şi sociabil ca de obicei. Da, i-am spus, avem scor bun în Portage pe socializare, motor şi autoservire, iar pe cognitiv se îmbunătăţeşte, însă dacă pe limbaj suntem sub doi ani...nu avem cum să avem un IQ mai mare.
Faptul că stă în vecinătatea noastră şi, din câte spunea şi ea, mai sunt cel puţin trei cazuri în blocurile din jur m-a făcut să mă întreb din nou despre amploarea fenomenului. Şi nimeni nu spune nimic, nu se fac investigaţii, statistici...până nu îi atinge şi pe ei, nu vor face nimic...
Pe una dintre ele am cunoscut-o în parc, într-o zi caldă de vară. Am observat copilul imediat că avea un contact vizual slab şi rutine (de exemplu nu voia să stea încălţat cu sandale) nu interacţiona cu nimeni şi avea mişcări repetitive. Totuşi, părea un copil cu potenţial bun (comparativ cu alţii pe care i-am văzut). Încet-încet, am intrat în vorbă (fără a insista pe termeni sau pe diagnostice pentru că ştiu că aici sunt sensibilităţi) şi i-am povestit de forumul autism.ro şi de terapia pe care o facem noi. Ştia de forum şi de ABA dar i se părea ştiinţifico-fantastic ce citise acolo...exact cum credeam şi eu, pentru mulţi spaţiul virtual pare o altă planetă. Îşi imaginează că terapia poate fi făcută doar cu mulţi bani şi într-un centru specializat. Da, aşa ar fi ideal, dar dacă nu există nici centrele şi nici banii...în fine, i-am spus că dacă eu sunt o mamă singură şi reuşesc să fac terapie, trebuie să reuşească şi ea. I-am dat adresa de mail însă nimic...până la urmă, cum aflu de curând, avem acelaşi medic de familie şi fac şi ei tratament la doctorul Naghiu...aceştia i-au recomandat să îmi scrie (din nou problema legitimităţii - dacă este doar un părinte în parc, nu cred - dacă intervine un factor de autoritate, atunci cred). Acum a sunat şi a spus că va da anunţ pentru tutori. I-am mai povestit despre progresele lui M. în aceste luni şi m-am oferit să îi instruiesc eu tutorii când îi va găsi. A rămas să ne întâlnim într-o săptămână-două şi să-i aplic testul Portage pentru că itemii trebuie bifaţi într-un anume fel.
Un alt caz interesant pe care l-am cunoscut săptămâna asta este o fetiţă cu un an mai mică decât M. Pe ea am recunoscut-o de la douăzeci de metri ca fiind în spectrul TSA din cauza mişcărilor bruşte, sincopate, cu care s-a îndreptat spre leagăn. Se pare că ea a făcut "ABA dură" între trei ani şi patru ani şi acum stă bine pe cognitiv. Şi de vorbit, vorbeşte, însă fără prepoziţii şi amestecă pronumele - oricum, avansată comparativ cu M. Mamei fetiţei nu i-a venit să creadă când le-am spus că M. are IQ 63...el era încântat să se joace cu fetiţele, era echilibrat şi sociabil ca de obicei. Da, i-am spus, avem scor bun în Portage pe socializare, motor şi autoservire, iar pe cognitiv se îmbunătăţeşte, însă dacă pe limbaj suntem sub doi ani...nu avem cum să avem un IQ mai mare.
Faptul că stă în vecinătatea noastră şi, din câte spunea şi ea, mai sunt cel puţin trei cazuri în blocurile din jur m-a făcut să mă întreb din nou despre amploarea fenomenului. Şi nimeni nu spune nimic, nu se fac investigaţii, statistici...până nu îi atinge şi pe ei, nu vor face nimic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu