(Am scris un rezumat la seminarul cu Renee McDonell)
Simţurile sunt instrumente care ajută la stăpânirea mediului şi realizarea sarcinilor. În anii 60 o terapeută, Jane Eyre, a observat că există copii care au reacţii disproporţionate faţă de mediu (fie diminuate, fie exagerate). Existau copii cu probleme de a atinge anumite lucruri, de a suporta anumite zgomote etc. Procesarea defectuoasă a informaţiei le afecta integrarea în mediul înconjuraător, pentru că activităţile zilnice depind de procesarea informaţiei. Deci tulburările din spectrul autist reprezintă, printre altele, o tulburare neurologică a creierului, cu referire la modul de receptare şi procesare a informaţiei.
Problemele copiilor pot fi: vizuale, auditive, tactile, gustative, vestibulare (diferite de auditive- se referă la probleme care ţin numai de o anumită parte a urechii), proprioceptive (sensibilitatea care ne permite să percepem corpul în spaţiu: de exemplu dacă închidem ochii şi ridicăm mâna simţim totuşi unde este plasat corpul şi mâna: copii care au astfel de probleme se lovesc de lucruri pentru că nu îşi simt corpul în spaţiu) .
Stimulii neplăcuţi reprezintă o informaţie nouă care o şterge pe cea veche. Circuitul informaţional este Receptor – coloana vertebrală - creier- înapoi la receptor. „Motorul” copiilor funcţionează cu viteze diferite (fie prea încet, fie prea repede): îl putem influenţa schimbând mediul înconjurător.
..............................................................................
În final concluzia cea mai importantă a avut referire directă la ABA: disputa între COMPORTAMENTAL ŞI SENZORIAL. În ABA se tratează anumite comportamente deficitare ca şi comportamente în sine, dar de fapt problema nu e comportamentală, ci senzorială: trebuie înţeleasă cauza senzorială a acelui comportament (reacţiile exagerate ţin şi de frustrarea de a nu putea comunica). Sensory integration exclude prin acest raţionament frustration tolerance din ABA: în aceasta din urmă, comportamentele deficitare care sunt blocate prin şocul produs de stimulii nedoriţi prin exces. În sensory integration, totul presupune integrarea treptată din toate punctele de vedere, iar în prima fază mediul se adaptează la copil şi nu invers, urmând ca adaptarea să se producă pe măsură ce toleranţa senzorială creşte şi reacţiile se apropie de normal.
Simţurile sunt instrumente care ajută la stăpânirea mediului şi realizarea sarcinilor. În anii 60 o terapeută, Jane Eyre, a observat că există copii care au reacţii disproporţionate faţă de mediu (fie diminuate, fie exagerate). Existau copii cu probleme de a atinge anumite lucruri, de a suporta anumite zgomote etc. Procesarea defectuoasă a informaţiei le afecta integrarea în mediul înconjuraător, pentru că activităţile zilnice depind de procesarea informaţiei. Deci tulburările din spectrul autist reprezintă, printre altele, o tulburare neurologică a creierului, cu referire la modul de receptare şi procesare a informaţiei.
Problemele copiilor pot fi: vizuale, auditive, tactile, gustative, vestibulare (diferite de auditive- se referă la probleme care ţin numai de o anumită parte a urechii), proprioceptive (sensibilitatea care ne permite să percepem corpul în spaţiu: de exemplu dacă închidem ochii şi ridicăm mâna simţim totuşi unde este plasat corpul şi mâna: copii care au astfel de probleme se lovesc de lucruri pentru că nu îşi simt corpul în spaţiu) .
Stimulii neplăcuţi reprezintă o informaţie nouă care o şterge pe cea veche. Circuitul informaţional este Receptor – coloana vertebrală - creier- înapoi la receptor. „Motorul” copiilor funcţionează cu viteze diferite (fie prea încet, fie prea repede): îl putem influenţa schimbând mediul înconjurător.
..............................................................................
În final concluzia cea mai importantă a avut referire directă la ABA: disputa între COMPORTAMENTAL ŞI SENZORIAL. În ABA se tratează anumite comportamente deficitare ca şi comportamente în sine, dar de fapt problema nu e comportamentală, ci senzorială: trebuie înţeleasă cauza senzorială a acelui comportament (reacţiile exagerate ţin şi de frustrarea de a nu putea comunica). Sensory integration exclude prin acest raţionament frustration tolerance din ABA: în aceasta din urmă, comportamentele deficitare care sunt blocate prin şocul produs de stimulii nedoriţi prin exces. În sensory integration, totul presupune integrarea treptată din toate punctele de vedere, iar în prima fază mediul se adaptează la copil şi nu invers, urmând ca adaptarea să se producă pe măsură ce toleranţa senzorială creşte şi reacţiile se apropie de normal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu