Marţi, 24 octombrie 2006
M-am hotărât...am angajat pe cele două candidate cu care am vorbit acum o săptămână. Începând de vineri le-am chemat la probe (fiecare câte trei probe de câte o oră) şi nu mi-au contrazis impresia formată la interviu. Sunt foarte diferite una de alta...Cea cu experienţă, I. (de acum încolo îi spun No2 pentru că No1 este A.) are un stil mai distant, deşi nu este deloc rece, ci blândă şi tolerantă. Mi-a plăcut ce povesteşte despre copilul cu care a lucrat la Sf. Margareta, s-a ataşat de el şi a făcut tot ce putea ca să îl ajute. A subliniat că atitudinea părinţilor este foarte importantă, stabilise nişte convenţii cu mama copilului pe care le respectau amândouă. Aflu, între altele, că merge la biserică duminica - şi asta îmi face o impresie şi mai bună. Convorbirile din timpul probelor au confirmat evaluarea mea iniţială: are o logică bună care funcţionează foarte bine în cazul înţelegerii programelor. Faptul că este foarte silitoare şi se ţine de şcoală este un atu în plus, cunoştinţele se vor completa. De asemenea, reacţiile ei la comportamentele nedorite au fost bune: M. a căutat să vadă ce i se permite şi a venit regulat să o înghesuie în fotoliu şi să o tragă de părul bogat şi lung. Ea a privit cu toleranţă aceste încercări, fără prea multe reacţii: pasivitatea ei mi s-a părut calculată. Singurul punct negativ a fost că nu a avut nici o încercare de joc, tot timpul probelor a discutat despre terapie şi programe. La acest capitol ne-am înţeles foarte bine, cred că trainingul în cazul ei va fi scurt.
Cu cealaltă, A2 (să îi spunem No3) este cu totul altă poveste. Dacă M. a hotărât de la prima vedere că este prietena lui, probele au decurs fără probleme. M-a impresionat de-a dreptul prospeţimea cu care a intrat în legătură cu M. A găsit din instinct ideea de a-l lăuda şi de a se arăta încântată de toate acţiunile lui. Alte idei bune: a vorbit mult singură, a pus întrebări copilului (întrebări la care a răspuns singură) şi a completat acţiunile lui cu acţiuni de-ale ei, dându-i astfel impresia că este implicat complet (diminuîndu-i astfel nivelul de frustrare).
Săptămâna aceasta voi fixa separat cu ele trainingul...echipa a apărut la timp, nu mai rezist să lucrăm doar două cu M.!
M-am hotărât...am angajat pe cele două candidate cu care am vorbit acum o săptămână. Începând de vineri le-am chemat la probe (fiecare câte trei probe de câte o oră) şi nu mi-au contrazis impresia formată la interviu. Sunt foarte diferite una de alta...Cea cu experienţă, I. (de acum încolo îi spun No2 pentru că No1 este A.) are un stil mai distant, deşi nu este deloc rece, ci blândă şi tolerantă. Mi-a plăcut ce povesteşte despre copilul cu care a lucrat la Sf. Margareta, s-a ataşat de el şi a făcut tot ce putea ca să îl ajute. A subliniat că atitudinea părinţilor este foarte importantă, stabilise nişte convenţii cu mama copilului pe care le respectau amândouă. Aflu, între altele, că merge la biserică duminica - şi asta îmi face o impresie şi mai bună. Convorbirile din timpul probelor au confirmat evaluarea mea iniţială: are o logică bună care funcţionează foarte bine în cazul înţelegerii programelor. Faptul că este foarte silitoare şi se ţine de şcoală este un atu în plus, cunoştinţele se vor completa. De asemenea, reacţiile ei la comportamentele nedorite au fost bune: M. a căutat să vadă ce i se permite şi a venit regulat să o înghesuie în fotoliu şi să o tragă de părul bogat şi lung. Ea a privit cu toleranţă aceste încercări, fără prea multe reacţii: pasivitatea ei mi s-a părut calculată. Singurul punct negativ a fost că nu a avut nici o încercare de joc, tot timpul probelor a discutat despre terapie şi programe. La acest capitol ne-am înţeles foarte bine, cred că trainingul în cazul ei va fi scurt.
Cu cealaltă, A2 (să îi spunem No3) este cu totul altă poveste. Dacă M. a hotărât de la prima vedere că este prietena lui, probele au decurs fără probleme. M-a impresionat de-a dreptul prospeţimea cu care a intrat în legătură cu M. A găsit din instinct ideea de a-l lăuda şi de a se arăta încântată de toate acţiunile lui. Alte idei bune: a vorbit mult singură, a pus întrebări copilului (întrebări la care a răspuns singură) şi a completat acţiunile lui cu acţiuni de-ale ei, dându-i astfel impresia că este implicat complet (diminuîndu-i astfel nivelul de frustrare).
Săptămâna aceasta voi fixa separat cu ele trainingul...echipa a apărut la timp, nu mai rezist să lucrăm doar două cu M.!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu