Anul acesta, de sărbători, primesc o vizită surpriză. Prietena mea D., care a emigrat acum trei ani în SUA, a venit în vacanţă să îşi rezolve dantura şi nişte probleme notariale. Mă interesează foarte mult venirea ei nu numai pentru că nu ne-am văzut de când a plecat, ci şi pentru că are o problemă asemănătoare cu a mea: fetiţa ei foarte mică (doi ani) a fost diagnosticată în aprilie cu autism (deci, la vârsta de un an şi jumătate). Am corespondat cu ea în tot acest timp, dar dacă avem timp să vorbim este şi mai bine...
Deocamdată, ne-am văzut în fugă în ziua în care a venit (miercurea trecută) în timp ce la noi era generalizare cu No3, iar ea era în trecere spre oraşul fratelui ei. Eram curioasă dacă şi ea s-a transformat la fel de mult ca mine în ceea ce priveşte relaţia cu copiii (eu am acum tendinţa să aplic analiza comportamentală peste tot, şi la copiii normali). Însă, mi s-a părut neschimbată: la fel de lentă şi de înceată la înţelesuri şi reacţii. I-a adus lui M. un set cu multe maşinuţe mici de jucărie şi îl întreba, cu toate întinse în pat: "Care este motocicleta?"A trebuit să o temperez, să îi spun că la noi terapia a mers treptat, maşinuţele sunt prea mici şi de-abia a învăţat "motocicleta", încă nu am generalizat-o ca stimul, SD-urile diferite le-am aplicat în trepte şi nici generalizările de distractor nu au ajuns la 20 câţi avea M. în faţă atunci...ştiam că ea nu face ABA, însă mi s-a părut ciudat că au trecut opt luni şi ea (cu o vechime mare în învăţământ, cu doctorat în pregătire) nu a citit măcar despre lucrurile astea...
În fine, când a trecut pe aici m-a anunţat că va veni să facă Revelionul la noi împreună cu mama ei. Are bilet de avion la noapte şi nu are unde să stea în Bucureşti (şi-au vândut locuinţa în mai). Aşa că am făcut pregătiri culinare mai importante ca de obicei (am stat în picioare toată ziua şi de M. nu s-a ocupat nimeni) şi acum le aştept...am emoţii însă, nu ştiu cum va reacţiona M., care nu e obişnuit să primim vizite atât de lungi.
Deocamdată, ne-am văzut în fugă în ziua în care a venit (miercurea trecută) în timp ce la noi era generalizare cu No3, iar ea era în trecere spre oraşul fratelui ei. Eram curioasă dacă şi ea s-a transformat la fel de mult ca mine în ceea ce priveşte relaţia cu copiii (eu am acum tendinţa să aplic analiza comportamentală peste tot, şi la copiii normali). Însă, mi s-a părut neschimbată: la fel de lentă şi de înceată la înţelesuri şi reacţii. I-a adus lui M. un set cu multe maşinuţe mici de jucărie şi îl întreba, cu toate întinse în pat: "Care este motocicleta?"A trebuit să o temperez, să îi spun că la noi terapia a mers treptat, maşinuţele sunt prea mici şi de-abia a învăţat "motocicleta", încă nu am generalizat-o ca stimul, SD-urile diferite le-am aplicat în trepte şi nici generalizările de distractor nu au ajuns la 20 câţi avea M. în faţă atunci...ştiam că ea nu face ABA, însă mi s-a părut ciudat că au trecut opt luni şi ea (cu o vechime mare în învăţământ, cu doctorat în pregătire) nu a citit măcar despre lucrurile astea...
În fine, când a trecut pe aici m-a anunţat că va veni să facă Revelionul la noi împreună cu mama ei. Are bilet de avion la noapte şi nu are unde să stea în Bucureşti (şi-au vândut locuinţa în mai). Aşa că am făcut pregătiri culinare mai importante ca de obicei (am stat în picioare toată ziua şi de M. nu s-a ocupat nimeni) şi acum le aştept...am emoţii însă, nu ştiu cum va reacţiona M., care nu e obişnuit să primim vizite atât de lungi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu