sâmbătă

Team's frustrations and outside reactions

Sâmbătă, 25 februarie 2007

Unul din resorturile care funcţionează în cazul motivării tutorilor este identificarea cu copilul...m-a surprins, de exemplu, faptul că în echipa noastră au venit fete care aveau o problemă în familia lor de origine - se îndreptaseră spre jobul de tutore nu numai ca să îşi câştige existenţa, ci şi pentru că ştiau ce înseamnă suferinţa: atât I., cât şi No1 au o istorie legată de lipsa tatălui (la No1 lipsa totală, la I. lipsa parţială, prin divorţ). La No1, este interesant de observat felul în care proiectează frustrările pe care le avea când era un copil interiorizat, singuratic şi neînţeles asupra lui M. De exemplu, înţelege perfect excluderea pentru că îşi aminteşte cum o tratau colegii de clasă atunci când s-a transferat din Ardeal în Oltenia...Identificarea a ajutat-o să îşi pună ambiţia la lucru în ceea ce priveşte obiectivul de a obţine maximul posibil pentru M. Pe de altă parte, amintirea unor frustrări poate avea şi un efect negativ: eram toţi trei la un loc de joacă, iar M. se juca în preajma unor copii normali de vârsta lui, cu speranţa evidentă că îl vor băga în seamă. No1 nu excelează în rolul de shadow, pentru că nu ştie să intre în vorbă cu alţi copii, iar eu trebuie să stau de-o parte atunci când este şi un tutore în peisaj - aşa că nu avea cum să se construiască puntea necesară. Copiii s-au mărginit să râdă de M. pentru că nu le-a răspuns la întrebări şi bătea în marginea căsuţei unde erau adunaţi. Observând reacţia lor, No1 s-a întristat brusc şi şi-a retras "răţuşca cea urâtă" din apropierea lor imediată, orientându-l spre tobogan. Mai târziu, ieşind din locul mic de joacă, am încercat să corectez atitudinea ei...scopul unui shadow este de a obţine cât se poate mai mult pentru copil într-o situaţie, nu de a lăsa frustrările personale să acţioneze. În fond, scopul nostru nu este de a evita "deranjul" copiilor celorlalţi, ci de a-l socializa pe M. Am explicat toate acestea cu multă grijă, pentru că No1 nu este o executantă, trebuie lăsată să facă atât cât simte că poate...

Niciun comentariu: