Miercuri, 22 februarie 2006
Aştept cu nerăbdare trainingul pentru părinţi pe care îl organizează shakalu. Am sunat la centrul HM şi va avea loc într-un loc destul de îndepărtat de mine, pe lângă Circ, săptămâna viitoare.
În ultima vreme am vorbit pe mess cu bi din Slatina şi cu evi din Constanţa. Pe forum a apărut şi o nouă mămică, teo, cred că ea are şansele cele mai mari să reuşească pentru că băiatul ei are doar doi ani jumătate. Se pare că pentru M al meu trebuie început fără întârziere (ABA trebuie făcută minim doi ani intensiv şi să înceapă cel târziu la cinci ani). Dar cum să încep? Cu cine? Nu am primit nici un telefon în urma anunţurilor pe care le-am lipit la facultăţi.
Bi este foarte curajoasă că lucrează singură cu băiatul ei de câteva luni. Eu nici nu am înţeles bine ce face, cu ce reuşeşte să umple patru ore, darămite să mă apuc să lucrez ceva... Mama se învârte pe aici cu o figură posomorâtă şi vorbeşte numai despre spital (are programare o săptămână pentru recuperare la un spital imediat după training), iar pentru A. (căţeluşa noastră, caniş negru, 8 ani şi jumătate) iarna a fost cum nu se poate mai grea. Ea avea un fel de bronşită cronică, care s-a agravat şi tuşeşte din ce în ce mai rău, pare că nu va trăi încă un an...trebuie să mă duc la doctor să îşi dea o părere dacă poate să îi facă vaccinul anual sau nu.
Aştept cu nerăbdare trainingul pentru părinţi pe care îl organizează shakalu. Am sunat la centrul HM şi va avea loc într-un loc destul de îndepărtat de mine, pe lângă Circ, săptămâna viitoare.
În ultima vreme am vorbit pe mess cu bi din Slatina şi cu evi din Constanţa. Pe forum a apărut şi o nouă mămică, teo, cred că ea are şansele cele mai mari să reuşească pentru că băiatul ei are doar doi ani jumătate. Se pare că pentru M al meu trebuie început fără întârziere (ABA trebuie făcută minim doi ani intensiv şi să înceapă cel târziu la cinci ani). Dar cum să încep? Cu cine? Nu am primit nici un telefon în urma anunţurilor pe care le-am lipit la facultăţi.
Bi este foarte curajoasă că lucrează singură cu băiatul ei de câteva luni. Eu nici nu am înţeles bine ce face, cu ce reuşeşte să umple patru ore, darămite să mă apuc să lucrez ceva... Mama se învârte pe aici cu o figură posomorâtă şi vorbeşte numai despre spital (are programare o săptămână pentru recuperare la un spital imediat după training), iar pentru A. (căţeluşa noastră, caniş negru, 8 ani şi jumătate) iarna a fost cum nu se poate mai grea. Ea avea un fel de bronşită cronică, care s-a agravat şi tuşeşte din ce în ce mai rău, pare că nu va trăi încă un an...trebuie să mă duc la doctor să îşi dea o părere dacă poate să îi facă vaccinul anual sau nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu