Ideas on expressive labels

Duminică, 15 aprilie 2007

Întrucât ne chinuim de săptămâni cu cele două cuvinte introduse (cu-bu şi be-cu) şi nu reuşim să le masterăm în nici un fel, No1 a avut o idee foarte bună: să introducem în paralel cuvintele su-cu şi stea (acesta din urmă pronunţat aproximativ, "dea", "tea", însă important că are sens). A fost o idee bună, pentru că frecvenţa cu care le spune în context informal este mult mai mare (sunt recompense). Predarea a mers mult mai repede decât la celelalte şi acum No1 încearcă rotaţia aleatoare, însă nu a ieşit încă.
Restul programelor merg înainte: Expressive letters a ajuns la "R", Matching small letters la "r-R", în Matching words to objects s-au masterat câteva cuvinte, aşa că se poate să înveţe să citească înainte să înveţe să vorbească.

Easter and planning

Duminică, 8 aprilie 2007

Astăzi este Paştele. Aseară l-am luat pe M. cu mine la Înviere...a fost prima participare a noastră. În cei doi ani de când locuim aici nu am mers nici eu (pentru că dormea şi nu voiam să îl las singur în casă). A fost destul de mare înghesuiala şi cam mult timp de stat în aglomeraţie şi întuneric. Tinând cont de noutatea situaţiei, s-a comportat destul de bine, fără să se sperie de întuneric. La un moment dat şi-a pierdut răbdarea şi a început să se foiască şi să vorbească tare. Iar după aceea, la momentul cheie, a devenit absent: preotul era prea departe ca să înţeleagă şi el ceva.
Azi am aranjat masa, cu ouă colorate şi alte bunătăţi pentru care am stat toată ziua de ieri în picioare. Însă M. nu înţelege nimic din ciocnirea de ouă, este total lipsit de entuziasm (mai ales că nu mănâncă ouă, de nici un fel). Ieri m-a ajutat sa le colorez în vopsea, dar azi nu îl mai interesează. Îi facem ca de obicei o vizită mamei mele, facem schimb de prăjituri şi ne întoarcem înapoi, la Internet şi actualizat dosare...

Expressive labels

Miercuri, 4 aprilie 2007

De aproximativ o lună, am introdus temutul program la care mă gândesc de un an, de când am început ABA: Expressive labels. Am introdus doar două cuvinte: unul lucrat de No1, altul lucrat de No2. Cuvintele sunt cubu şi becu. Acestea le-am introdus pentru că: (a) silabele care le compun au cea mai bună frecvenţă în verbal imitation şi verbalizare spontană; (b) corespund unor obiecte pe care le cunoaşte foarte bine; (c) terminaţiile sunt cu "u" ca să respectăm stadiile din vorbirea copiilor. Deocamdată nici nu am exersat terminaţii în consoană şi nu cred că ar merge...trebuie testate posibilităţile copilului, dar al nostru pare să aibă probleme foarte mari. Se lucrează de o lună la cele două cuvinte (silabele separate au fost masterate demult) însă reuşita este aproape nulă. Nu are curaj să unească cele două silabe...sau pur şi simplu nu are antrenamentul necesar şi nu reuşeşte. În rest, programele merg bine, ca de obicei, cu menţiunea că am ajuns la programele de citire (Receptive sight reading), fără ca el să reuşească să scoată nici un singur cuvânt...

End of toilet training

Miercuri, 29 martie 2007

Ura!! Am încheiat trainingul de toaletă. Încet-încet (între octombrie şi aprilie, de fapt) am reuşit să eliminăm pe timpul zilei Pampersul în proporţie de 100%. Acum merge la toaletă cu program (trebuie dus de mână periodic, dar a început să meargă şi singur) iar în parc a învăţat "să facă la pom" şi chiar îi place. O vreme, astă-iarnă, venea la mine cu Pampersul în mână ca să mă anunţe că urmează treburi mai consistente (reuşisem să asociem cu scaunul de toaletă doar treaba mică). Apoi, eu am luat de la capăt trainingul cu cealaltă ţintă (din nou stat pe scaunul de toaletă cât mai mult, ou Kinder, premii suplimentare dacă s-a produs "evenimentul"). Până când s-a rezolvat şi asta...Mai rămăsese doar timpul nopţii, când încă avea Pampers...nu prea speram să se trezească şi să anunţe vreo nevoie, având în vedere că în afară de "da" nu are nici un cuvânt funcţional deocamdată. Până când, din neatenţie (am uitat, pur şi simplu) l-am lăsat fără, o noapte: nu s-a întâmplat nimic. A doua noapte: nu s-a întâmplat nimic. Aşadar, se controlează. Astfel încât i-am eliminat cu totul. Mulţumesc lui Dumnezeu! Nici nu îmi vine să cred că am reuşit.

Seeking for peers

Joi, 23 martie 2007

Încă este răcoare...de curând s-a deschis un nou loc de joacă în apropiere, sponsorizat de un baby store din colţ. Copiii, mai mici sau mai mari, sunt încântaţi de toboganul de plastic şi de tunelul de lemn prin care se trece spre tobogan, ca şi de leagănele cu sfori sau de căsuţa de păpuşi din colţ. M. stârneşte adesea indignarea celorlalţi părinţi, pentru că se aşează de-a latul în tunel şi nu poate nimeni să treacă decât dacă se strecoară pe deasupra lui. Mă frapează tendinţa adulţilor de a înregimenta totul, sau de a crede că şi copiii trebuie să se înscrie în anumite comportamente, încă de când nici nu au înţeles ce este lumea...de exemplu, dacă un copil încearcă să parcurgă traseul invers (de la tunel spre scara de urcare, sau sa urce invers pe tobogan) este imediat sancţionat de alţi adulţi...M. se conformează uneori la comenzile lor (dacă i se par simpatici), alteori nu.
Pentru relaţia cu alţi copii, am găsit spontan o tactică pentru a-l integra oarecum pe M. între ei. El nu spune decât un singur cuvânt funcţional, "da". Ceilalţi au o întrebare standard: "Vrei să fii prietenul meu?"De obicei, când aud întrebarea, mă insinuez repede în apropierea lui M. şi îi suflu: Spune "da". El spune, şi situaţia este adjudecată...pentru că jocurile sunt mai mult de acţiune şi mişcare, şi încă nu sunt prea complicate ca să îi pună probleme. Este bine că reuşim măcar atât...

Letters exchange about therapy

Joi, 16 martie 2007

(Scrisoare de la bi)

Buna D.,

Aseara am vorbit pe mess, dar ce era esential nu te-am intrebat:
1. mai scrie-mi si mie programul fetelor, mi-ai zis ca si tu l-ai mai schimbat, ca sa ma inspir si eu, in cazul in care se dovedesc ambele fete interesate si o sa ma tina buzunarul, vom avea 3 fete......
2. ce recompense mai folositi, tokeni? jucarii de pauza-plastelina ii place f mult insa titirezele nu am reusit sa le folosim- nu stim cum!!! cica nu merg, mai incerc eu zilele astea;
3. incerc ca la receptivele la care mi se pare ca ar sti dar nu e atent, sa incerc cu recompense numai daca arata din prima ce trebuie- sa vedem.....
4. ma chinui f mult cu intrebarile, nu stiu exact care sunt pasii pentru a ajunge la intrebari spontane, si nu prea gasesc pe nimeni sa imi spuna, poate o sa intreb si pe forum.....
5. la socializare, o sa luam odata, cand avem timp, Portageul si sa ma inveti si pe mine sa ating niste itemi de acolo, parca al meu nu e nici la varsta de 1an;
6.pt asta, o luam impreuna pe m. de la gradi, sta si el pe scaun cateva minute dar doar se uita la copii, nu interactioneaza, se sperie..am incercat sa mai ma indepartez si eu de el, sta, apoi incearca sa fuga- nu ma vede, il linistesc mai sta un pic...trebuie sa imi stabilesc niste obiective, dar nu le stiu.....
7. tu ai facut generalizare la distanta, la mine e o mare problema, daca il pui sa faca ceva si te indepartezi: nu mai face, incepe sa sara, sa se autostimuleze,orice....revin.

Cu drag, bi

Trying to persuade other mothers

Joi, 9 martie 2007

De curând am primit vizita unei alte mame, D., împreună cu băiatul ei, R. (autism, 4 ani). Vorbeam demult pe mail despre această vizită, pentru că la ei lucrurile nu merg cum trebuie: a lucrat ba cu nişte tutori care făceau programe de capul lor (fără coordonare) ba cu cineva care pretindea a avea experienţă, însă cerea să fie dus copilul la ea la domiciliu...Nu aveam o părere bună nici despre prima, nici despre a doua variantă. Prima însemna că nu existau obiective clare pentru dezvoltarea copilului, ci mai degrabă ţinut de urât ca să îi treacă timpul în mod constructiv. A doua variantă părea şi mai neinspirată: ce garanţie are părintele că se lucrează într-adevăr cu copilul? Ca să nu ne mai gândim la efortul de a duce copilul cu mai multe autobuze, dimineaţa, prin oraşul aglomerat...
Evaluarea a confirmat intuiţia mea: QD-ul copilului pe scala Portage se menţinuse doar, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut (în jur de 60). Ceea ce era curios, era diferenţa între secţiunile din scala Portage: self help cu scor foarte mare (depăşea 5 ani ca palier de vârstă) în timp ce cognitiv şi limbaj, foarte scăzute...însă ceea ce era îngrijorător şi nu se reflecta în scala Portage erau hiperkinezia şi lipsa contactului vizual. Nu în ultimul rând, terapia fără coordonare adusese o lipsă totală de control asupra copilului, care scotea totul din sertare sau din frigider (fără să aibă un scop anume cu obiectele respective). Deocamdată însă, mediul protectiv pe care îl ofereau părinţii nu lăsa să se vadă problemele de mai târziu. Am avut impresia că existau reticenţe din partea soţului sau limite din cauza tendinţei mamei de a proteja copilul, aşa că am comentat doar testul Portage şi i-am dat sugestii despre echipă şi coordonare. Pentru unii, crucea se vede mai târziu...