The last candidate for the team

Sâmbătă, 17 noiembrie 2007

Odată nu No4, adică pe ultima sută de metri cum spuneam, s-a prezentat şi o altă candidată...de o cu totul altă factură. 28 de ani, necăsătorită dar cu prieten, studentă la a doua facultate (să îi spunem Arhi, că este studentă la arhitectură peisageră). I-am răspuns oarecum distrat la telefoane. Apreciam curiozitatea şi disponibilitatea ei, mă provoca neîncetat cu întrebările ei de calitate şi cu interesul subit pentru problemă. Însă mă întrebam şi mă întreb încă dacă poate să facă faţă în echipa mea - nu doar dacă are minte să încorporeze principiile terapiei. Avea şi două semne de plus importante: credinţa în Dumnezeu (nu atât de puternică precum la No1 şi No2, dar consistentă) şi lipsa tatălui din viaţa ei, care o poate ajuta să empatizeze cu M.
În fine, am zis că merită să încercăm. Nu am avut niciodată patru oameni în echipă, ar fi disponibilă în week-end-uri şi ar putea să completeze nişte goluri de program. Am chemat-o săptămâna asta la probe să ne lămurim. Rezultat: M. nu o acceptă prea călduros, însă ea dovedeşte subtilitate şi atenţie în interpretarea semnelor pe care le dă el, odată "traduse" de către mine, asimilează rapid, idei bune, iniţiativă care cu puţină încurajare poate deveni productivă. Totuşi, ca zodie este Vărsător, şi se vede: zodie de aer, mult mai puţin rezistentă decât ce avem acum în echipă. Adică, suportă discuţii teoretice despre agresivitate şi situaţii de încăpăţânare, dar nu se ştie cum ar face faţă în situaţiile respective în mediul extern. În plus are inconsecvenţa caracteristică semnului: a făcut o altă facultate, nu i-a plăcut, apoi a lucrat ca bonă, apoi ca au-pair în UE, apoi...(cam multe!).Ea zice că este hotărâtă să încerce. Bun! Continuăm mai departe cu trainingul. Pentru că pe ea o angajez pentru generalizare, am programat alternativ trainingul cu ea şi cu cealaltă. Într-o săptămână două sper să se vadă rezultate, că nu mai facem faţă cu volumul de lucru...

Kindergarten and writing

Duminică, 14 octombrie 2007

(Am auzit că o editură din cele mari ar vrea să publice o carte cu titlul disciplinei pe care o predau eu. Informal, mi s-a spus că în aproximativ o lună aş putea să îi solicit. Zis şi făcut, m-am aşternut pe scris. Există o bază de curs, dar nu poate fi făcut carte direct. Are nevoie de adaptări şi actualizări...Aşa că am lăsat deocamdată programele şi dosarele deoparte. Va fi prima mea carte de autor, merită.)
Astăzi e zi de grădiniţă...M. s-a reîntors la grădiniţă destul de firesc după pauza de astă-vară. Educatoarele şi terapeutele a remarcat cu surprindere progresele lui de peste vară (acum vocabularul lui s-a dezvoltat uimitor faţă de acum cinci luni). Dacă nu mă înşel, au de gând să ne programeze la o nouă evaluare că nu am mai făcut nici una din iarnă până acum...M-am regăsit cu A., prietena mea de acolo, coordonatoarea centrului, şi cu mămicile copiilor (am ajuns să ne cunoaştem pentru că eu stau pe hol şi îl aştept pe M. în cele câteva ore cât stă acolo - e prea departe ca să aibă sens să mă întorc înapoi.) Iar el a făcut progrese mari pe socializare - acum stă la masă şi lucrează sau cântă cu toţi copiii. Am văzut şi la panoul de onoare o "compoziţie" de-a lui cu mânuţe colorate. Mi-au dat lacrimile...

New methods of verbalization

Joi, 27 septembrie 2007

Am găsit o metodă nouă de a-i lărgi vocabularul lui M. La noi în faţa blocului este o mică oază de linişte şi de flori (o remarcă toată lumea care trece prin zonă). Deci, atmosfera nu este stresantă cum devine uneori cea din casă, suprasaturată de programe şi de comenzi. Atunci, când venim dinspre oraş şi locuri de joacă (încă e vreme frumoasă şi ne plimbăm mult) iau de la chişcul din stradă o pungă cu pufuleţi sau o îngheţată şi i le dau bucată cu bucată/linguriţă după linguriţă, la schimb cu silabisit cuvinte după mine. De fiecare dată, înainte de a ne aşeza pe bancă, mi-am fixat în minte nişte obiective pentru fiecare minisesiune de repetat: de exemplu, consoane duble sau triple, dar grupate oarecum (stâlp, stea, sticlă) sau cuvinte cu patru-cinci silabe (excavator, motocicletă). Metoda are aşa un succes, că le-am spus şi fetelor (în special lui No3, că ea mai iese cu el pe afară) să o aplice de fiecare dată când se reîntorc la bloc. Trebuie să reuşim să creştem cuvintele astea pe care le-am provocat aşa de greu...

Generalization: order and combinations (II)

Duminică, 12 mai 2007

În continuare, despre generalizarea în trepte...
După ce se introduc toate tipurile de generalizare, se fac şi generalizări combinate (exemplu distanţă şi stimul, locaţie şi stimul, SD şi distanţă, etc.). Acestea se înregistrează pe foaia de generalizare ca atare, împreună cu itemii care s-au făcut şi problemele eventuale care au apărut.
Programul de pe foaie arată aşa:
Receptive labels 3d (SD plus distractor): şurubelniţă/mască/patent/pensetă/vată
SD: "caută"
distractor: în coş, cu alte obiecte.
La un moment dat, se pot încerca şi combinaţii de trei tipuri de generalizare (SD plus stimul plus locaţie, noi încă nu am ajuns acolo).

Generalization: order and combinations (I)

Duminică, 5 mai 2007

Practica ordonată a generalizării ne-a învăţat pe mine şi pe No3 că există o mulţime de dedesubturi şi de trucuri. Am auzit de copii care generalizează singuri (norocul părinţilor!) însă în cazul nostru nu este deloc aşa. M-am felicitat de multe ori în ultimele şase luni pentru ideea de a fi angajat un tutore pentru generalizare, mai ales de când a crescut foarte mult baza achiziţiilor mi-ar fi fost imposibil să le generalizez singură. Acum am şi eu sesiuni separate pe lângă No3, şi tot nu este de ajuns...
M-a întrebat o mămică din reţea care este ordinea în care fac generalizările pentru un program masterat. Noi procedăm aşa: întâi introducem generalizarea de persoană (asta merge la noi automat) şi de stimul (la masă, la sfârşitul programelor curente). Apoi, cel mai uşor este de introdus generalizarea de distanţă (se poate construi ca un joc, cu creşterea treptată a distanţei). Generalizarea de distractor (zgomote de fundal) am introdus-o de la un moment dat, dar cu limite (televizor în surdină sau fereastra deschisă). Generalizarea de locaţie, următoarea pe listă, are două secţiuni: generalizare în interiorul apartamentului (asta merge repede) şi cea de afară (aici am avut surprize mari: în mediu se concentrează greu pentru că sunt prea mulţi distractori). În fine, cea de SD a mers la noi cel mai încet, în sensul că orice modificare a comenzii iniţiale trebuia predată cu mare atenţie şi exersată de mai multe ori. În orice moment al programului pot să apară surprize: modificarea poziţiei unor obiecte ducea la eşecuri în etichetarea lor (de exemplu, bijuteriile dacă sunt purtate de cineva). Iar la generalizarea de format nu am ajuns încă :).

Seeking for peers

Joi, 23 martie 2007

Încă este răcoare...de curând s-a deschis un nou loc de joacă în apropiere, sponsorizat de un baby store din colţ. Copiii, mai mici sau mai mari, sunt încântaţi de toboganul de plastic şi de tunelul de lemn prin care se trece spre tobogan, ca şi de leagănele cu sfori sau de căsuţa de păpuşi din colţ. M. stârneşte adesea indignarea celorlalţi părinţi, pentru că se aşează de-a latul în tunel şi nu poate nimeni să treacă decât dacă se strecoară pe deasupra lui. Mă frapează tendinţa adulţilor de a înregimenta totul, sau de a crede că şi copiii trebuie să se înscrie în anumite comportamente, încă de când nici nu au înţeles ce este lumea...de exemplu, dacă un copil încearcă să parcurgă traseul invers (de la tunel spre scara de urcare, sau sa urce invers pe tobogan) este imediat sancţionat de alţi adulţi...M. se conformează uneori la comenzile lor (dacă i se par simpatici), alteori nu.
Pentru relaţia cu alţi copii, am găsit spontan o tactică pentru a-l integra oarecum pe M. între ei. El nu spune decât un singur cuvânt funcţional, "da". Ceilalţi au o întrebare standard: "Vrei să fii prietenul meu?"De obicei, când aud întrebarea, mă insinuez repede în apropierea lui M. şi îi suflu: Spune "da". El spune, şi situaţia este adjudecată...pentru că jocurile sunt mai mult de acţiune şi mişcare, şi încă nu sunt prea complicate ca să îi pună probleme. Este bine că reuşim măcar atât...

Difficulties in generalization (II)

Joi, 11 ianuarie 2007

Am mai vorbit din când în când cu părinţi din reţea şi aflu cum procedează ei. Spre surprinderea mea, metoda cu foaia de generalizare (şi cu generalizarea structurată) nu o mai aplică nimeni. Mă surprinde, pentru că în momentul în care se predă ceva la un training ca fiind foarte important, de obicei iau în considerare...acum cred că generalizarea este importantă nu numai pentru că am auzit, ci şi din practica de până acum. Poate că unii copii generalizează singuri? În cazul ăsta oricum ar trebui să existe verificări ale programelor, pentru că există riscul ca unele să nu se mai repete şi să se piardă.
Revenind, avem probleme neaşteptate la generalizare cu obiectele: de exemplu, dacă sunt obiecte mai puţin folosite de el (bijuterii să zicem) şi locaţia lor nu este evidentă ca în situaţia de predare, le încurcă...de asemenea, am încercat generalizarea de SD folosind şi posesia: confuzie totală. De asemenea, culorile sunt în continuare o problemă: am rămas cu cinci culori (roşu, galben, albastru, verde, maro) pe care le verificăm două câte două. Însă în general programul îl enervează atât de mult încât sunt şanse să nu răspundă. Încă nu am întors nici un program la masă...dar la acesta m-am gândit serios, mai ezit pentru că ar trebui un alt mod de predare şi nu am reuşit să găsesc nici unul. În rest, programele receptive merg bine, şi la masă şi în generalizare, cu condiţia să se respecte întocmai paşii din manuale.

Difficulties in generalization (I)

Sâmbătă, 9 decembrie 2006

(Spuneam că programele merg bine. În mod ciudat, chiar merg, deşi comportamentele nedorite continuă.)

Este interesant modul în care decurge programul lui No3 (generalizarea structurată - deja a împlinit o lună). Am introdus o foaie separată pe care notăm (programele se fac spontan, pe măsură ce se iveşte ocazia): numele programului, tipul de generalizare (distanţă, SD, stimul... sau combinate), itemii făcuţi, performanţa şi observaţii. Am învăţat curând, din reacţia copilului, că pentru un program anume ordinea în care se introduc generalizările la M. nu este aleatoare: prima se introduce persoana, apoi distanţa, apoi locaţia (în interiorul casei, deocamdată). După aceea urmează generalizarea de SD care este mai dificilă (trebuie gândite şi aici treptat SD-urile: primul SD variat la Receptive labels a fost "Dă-mi X", cel mai asemănător cu cel din program). În fine, apoi urmează generalizarea de distractor care se face în trepte (de la masă avea introduşi maxim trei distractori, iar în mediu îi creştem treptat - nu am depăşit însă şapte distractori deocamdată).Generalizarea de stimul se poate face separat, e mai importantă varietatea itemilor aici.
Ca să avem o privire de ansamblu şi să nu avem programe neacoperite, am convenit cu No3 să facă un fel de centralizator al generalizărilor în care să găsim: pe liniile orizontale, programele; pe verticală, zilele; iar în căsuţe, tipul de generalizare (SD, stimul, etc. ).
Grija pentru generalizare nu ne împiedică însă să avem probleme neaşteptate. De exemplu, generalizarea la Receptive labels 2d merge foarte greu (era de aşteptat pentru că nici la masă nu a fost un program uşor, el nu recunoaşte imaginile în care sunt prea multe elemente şi nici desenele - cum ar fi desenele din cărţile de grădiniţă - pentru că sunt prea abstracte). Practic, şi la masă am predat obiectele din fotografiile de la Matching (aceleaşi pe care le-a învăţat la Receptive labels 3d de altfel). De asemenea, culorile: pare că nu le va stăpâni niciodată...am masterat programul la masă, dar în generalizare nu merg. Este atât de enervat încât ia cartonaşele şi le aruncă prin cameră. Unde o fi fost greşeala? Am renunţat la culori complicate (mă gândesc că poate au fost prea mulţi itemi...) precum roz, bleu, gri, mov (am introdus itemii după cum am auzit de la o altă echipă, dar se pare că nu a fost bine). Mă gândesc să renunţ şi la trialurile cu trei cartonaşe pentru că nu se descurcă, şi să îi cer să distingă doar între două. Era mai bine să corectez programul de la masă, nu acum când deja s-a instalat refuzul lui M. ...