Promises and facts (II)

Sâmbătă, 1 decembrie 2007

De ce au început să mi se verifice toate intuiţiile? Iată că şi cea de-a doua, legată de Arhi, începe să se verifice. Trainingul ei s-a realizat mai greu, pentru că trebuie să fie prezentă la ore (este la zi şi are nevoie de bursă) şi am găsit mai greu ferestre comune. Totuşi, a înţeles rapid tot ce am predat, spre deosebire de No4 care încă stâlceşte denumirile programelor şi le execută mecanic. Mai mult, a fost impresionată când i-am povestit secvenţe de terapie şi de evoluţie a copilului. Probabil ăsta este motorul care trebuie să funcţioneze la un tutore bun: să fie impresionat de ce s-a reuşit până la un moment dat în echipă...
Însă de săptămâna aceasta firul s-a tăiat brusc. A avut o problemă în familie, cu o rudă bolnavă pe care a trebuit să o interneze în spital şi să o supravegheze. A dat telefoane dese ca să se scuze, ca să îmi spună că a reţinut programele şi o să vină cât de curând să înceapă lucrul, dar mie îmi este clar: după ce povestea cu ruda se va derula, interesul ei se va îndrepta în altă parte. Asta ca să se confirme teoria cu zodiile în terapia ABA...

Promises and facts (I)

Sâmbătă, 24 noiembrie 2007

Bănuielile mele privind diferenţa între promisiunile lui No4 şi fapte se adeveresc, din păcate. Am făcut trainingul la mine la serviciu, într-un stil clasic, de predare. O colegă interesată de domeniu care a asistat a spus că l-am făcut mai bine decât un altul oficial la care a mai fost de curând. Se poate, eu nu pot să mă autoevaluez deloc în problema asta. În schimb, la No4 s-a văzut că nu este obişnuită să înveţe sau să asculte prelegeri. A ascultat tot, cap-coadă, dar când a ajuns în faza să digere programele, cu denumirea lor în engleză (aşa am apucat în terapie şi aşa mergem...) i s-a părut extraordinar de greu (este însă prea târziu ca să dea înapoi, de când a venit o întreb dacă e sigură că vrea să se implice).
În fine, săptămâna asta a reuşit să intre la lecţii. Odată a asistat-o pe No2 şi a primit detalii directe despre modul de lucru. M. a sancţionat schimbarea mediului fiind agresiv cu amândouă. I-am spus lui No4 că, dacă a trecut de proba asta, de data viitoare va fi mai uşor. Următoarele întâlniri, în care a început să lucreze, am asistat-o eu (fără agresivităţi de data asta). A fost din nou foarte folositor, am corectat din mers programe şi detalii de lucru pe care le înţelesese greşit. Este atât de greu să pregăteşti bine un tutore!...

The last candidate for the team

Sâmbătă, 17 noiembrie 2007

Odată nu No4, adică pe ultima sută de metri cum spuneam, s-a prezentat şi o altă candidată...de o cu totul altă factură. 28 de ani, necăsătorită dar cu prieten, studentă la a doua facultate (să îi spunem Arhi, că este studentă la arhitectură peisageră). I-am răspuns oarecum distrat la telefoane. Apreciam curiozitatea şi disponibilitatea ei, mă provoca neîncetat cu întrebările ei de calitate şi cu interesul subit pentru problemă. Însă mă întrebam şi mă întreb încă dacă poate să facă faţă în echipa mea - nu doar dacă are minte să încorporeze principiile terapiei. Avea şi două semne de plus importante: credinţa în Dumnezeu (nu atât de puternică precum la No1 şi No2, dar consistentă) şi lipsa tatălui din viaţa ei, care o poate ajuta să empatizeze cu M.
În fine, am zis că merită să încercăm. Nu am avut niciodată patru oameni în echipă, ar fi disponibilă în week-end-uri şi ar putea să completeze nişte goluri de program. Am chemat-o săptămâna asta la probe să ne lămurim. Rezultat: M. nu o acceptă prea călduros, însă ea dovedeşte subtilitate şi atenţie în interpretarea semnelor pe care le dă el, odată "traduse" de către mine, asimilează rapid, idei bune, iniţiativă care cu puţină încurajare poate deveni productivă. Totuşi, ca zodie este Vărsător, şi se vede: zodie de aer, mult mai puţin rezistentă decât ce avem acum în echipă. Adică, suportă discuţii teoretice despre agresivitate şi situaţii de încăpăţânare, dar nu se ştie cum ar face faţă în situaţiile respective în mediul extern. În plus are inconsecvenţa caracteristică semnului: a făcut o altă facultate, nu i-a plăcut, apoi a lucrat ca bonă, apoi ca au-pair în UE, apoi...(cam multe!).Ea zice că este hotărâtă să încerce. Bun! Continuăm mai departe cu trainingul. Pentru că pe ea o angajez pentru generalizare, am programat alternativ trainingul cu ea şi cu cealaltă. Într-o săptămână două sper să se vadă rezultate, că nu mai facem faţă cu volumul de lucru...

Accommodation and training

Vineri, 9 noiembrie 2007

Atuurile lui No4 par să fie legate de dragostea pentru copii, căldură sufletească, familie numeroasă, cu fraţi şi surori, şi experienţă cu copii, şi bunăvoinţă.
Minusurile cu care pleacă la lucru în echipa noastră sunt: nivel de inteligenţă mai scăzut decât al celorlalte de până acum (am avut dreptate să pun un semn roşu pe foaia de evaluare când am aflat că este la Spiru Haret! aproape totul de acolo este foarte slab ca nivel), şi un mediu de provenienţă superficial (familie modestă: asta pe de o parte o face să fie puţin pretenţioasă la condiţiile de lucru, ceea ce este bine, dar pe de altă parte îi pune nişte limite în evoluţie pe care le simt destul de clar.)
Dincolo de asta mai este un semn de întrebare dar nu are nici o legătură nici cu logica nici cu intuiţia profesională: este legat de zodia ei ( :) ). Am observat la interviuri şi selecţie finală o prevalenţă a anumitor zodii şi cred că nu este întâmplător: până acum am avut în echipă tutori din zodia Leului şi Scorpionului. Sunt zodiile cu cea mai mare forţă interioară şi nu întâmplător fac faţă mai bine la mediul acesta dur din ABA. În afară de acestea, mai pot face faţă şi celelalte zodii de foc (Berbec, Săgetător) pentru că pun suflet în activitatea lor şi asta este prima condiţie ca să ai succes cu un copil dificil...însă aceasta este doar o presupunere. I., din prima echipă, era din Berbec: ea a demonstrat ataşament, dar nu suficientă consecvenţă.
Acum, revenind la No4, ea este Săgetător...rezerva pe care o am în legătură cu acest semn este că este un semn dublu (şi semnele duble sunt "cu două feţe"). Cu toate că şi eu sunt semn de foc şi ar trebui să comunic bine cu o Săgetătoare, am o senzaţie vagă că îmi ascunde mereu câte ceva. Încă de la perioada de probă, de care a trecut destul de bine, am încercat să aflu ce îşi doreşte în viitor şi cum vede perioada următoare, ca să văd cum pot să o antrenez. Este destul de ermetică şi asta pune bariere serioase...cred că o să fac un training clasic, că nu am încotro.

The new member of the team

Vineri, 2 noiembrie 2007

Am avut o surpriză urâtă cu fetele pe care le alesesem deja (din fericire nu ajunsesem şi la probe). De unde la interviu se arătaseră foarte motivate şi entuziasmate de ABA, când le-am contactat la telefon să le anunţ că le-am selectat, au dat din colţ în colţ şi au refuzat amândouă, invocând diverse motive. Este prima dată când cineva mă minte şi nu îmi dau seama de la interviu. De obicei am intuiţie şi detectez superficialitatea şi oportunismul, care nu au ce căuta în echipa noastră. Pe de altă parte, unii dintre candidaţii periculoşi sunt cei care vor de fapt doar un training gratuit într-un anumit domeniu şi să îşi pună la CV o "specializare în plus". Din nefericire vor să facă asta hoţeşte, trecând prin probă şi training şi stând vreo lună ca să vadă doar despre ce este vorba, după care invocă o anumită presiune din altă parte (ore, un alt job etc.) şi dispar.
Ei bine, acum ce era de făcut? Refuzasem deja alte oferte care nu păreau suficient de consistente. Nici nu se poate întârzia foarte mult cu selecţia, pentru că spre iarnă (decembrie) studenţii nu mai sunt interesaţi de traininguri şi angajare, se epuizează "oferta de toamnă". În ultimul moment, a apărut (cred că era ultimul anunţ din seria dată) o fată de la Spiru Haret, care a insistat foarte mult şi pare să nu aibă nici mobiluri ascunse, nici motivaţie materială pe primul loc. Cred că o să o aleg pe ea, nu am altă alternativă mai bună.

Autumn tutors selection

Duminică, 21 octombrie 2007

De trei săptămâni încoace am lansat o nouă selecţie ca să completez echipa cu un nou membru în locul lui No1. Dar - oare mi se pare mie?- bazinul din care selectez acum este mult mai slab. Ori s-au aflat prea multe despre ABA şi nu mai sunt studenţii interesaţi (s-o fi auzit că este un job mai greu decât altele, ceea ce este adevărat), ori fac deja prea multe familii terapie şi s-a epuizat oferta. Cert este că am avut oferte foarte slabe...a trebuit să fac faţă la un val de "old ladies" foste asistente/profesoare în învăţământul special/semipensionare care nu numai că nu m-au convins, dar mi-au stârnit repulsie. Se citea, printre cuvinte, mentalitatea de genul: "aveţi un animal acasă? banu' jos şi vă scap eu de corvoadă...". Ce să le vorbeşti despre minunile posibile şi despre lupta contracronometru? Oricum, selecţia m-a ajutat să îmi pun la punct sistemul de evaluare rapidă. "Fotografiez" candidaţii încă din cursul convorbirii telefonice astfel încât foarte puţini ajung la interviul faţă în faţă.
Am luat în calcul şi ideea unui tutore-băiat dar doar vreo trei au sunat şi nu au fost prea insistenţi, la interviu a ajuns unul singur: date excelente, şef de promoţie la universitatea de stat, dar nu este genul lui M...este prea solid, l-ar speria şi nu ar putea avea o relaţie bună cu el. Aşa că l-am trimis în echipa lui M.C. care mi-a scris pe messenger că are nevoie de tutori. Tot în echipa lui M.C. am mai trimis în vara asta o fată extraordinară, pe G., colegă cu No2.
Dar pentru noi, la cine să mă hotărăsc? Cel mai mult au insistat două fete drăguţe, studente la Asistenţă Socială, înclin să le prefer pentru că sunt la universitate de stat (mai serioase deci) şi au un potenţial intelectual foarte bun...iar cel sufletesc urmează să se vadă la probă.

A change of a tutor attitude

Joi, 4 octombrie 2007

Ieri am avut un moment foarte neplăcut cu No3. Copilul a început să facă pe nebunul când iese cu ea pe afară, a observat că ea este cam îngrijorată când este el sus pe toboganul aglomerat, şi s-a gândit să se distreze niţel pe seama ei...astfel încât începe să râdă nervos şi se preface că împinge copiii. Ceea ce este periculos, chiar s-ar putea petrece accidente. Şi este cerc vicios, ea se sperie şi pierde controlul, iar el continuă şi nu se dă dus de acolo cu nici un chip. I-am explicat ei că este doar o problemă care ţine de slăbiciune interioară, atunci când se simte (cu mine de ce nu face M. la fel, de exemplu?...) dar nu am reuşit să o conving. Mi-a dat un fel de ultimatum că ea nu mai este de acord să iasă cu el în parc. Dacă vreau aşa, dacă nu, bine...Asta ne mai trebuia! Şi aşa avem o echipă incompletă! Dar dacă a obosit, asta este. O să îi propun două variante, să îşi aleagă: trei ori trei ore, sau doar o zi pe săptămână (trei ore): ambele fără ieşit din casă, aşa cum a cerut. Şi dau anunţ la ziar să formez pe altcineva, oricum aveam de gând să o fac.
(Observ că binele pe care l-am făcut astă-iarnă începe să se întoarcă împotriva mea: acum No3 îşi permite să pună condiţii pentru că în echipa cealaltă tutorele a plecat, iar ea a rămas "de bază". În plus copilul de dincolo evoluează foarte bine. După luni de zile de nervi şi proteste, a început să vorbească şi, deşi i se bagă programe grele şi nelegate între ele, face faţă. Însă No3 nu s-ar fi purtat aşa dacă ar fi avut locul de muncă doar la noi.)

Sad events

Duminică, 24 iunie 2007

Grele probe de viaţă are No1 de trecut...Chiar când se pregătea să îşi susţină licenţa, bunicul ei a murit pe neaşteptate. Cum nu a fost crescută de tatăl ei pentru că părinţii erau divorţaţi, bunicul jucase pentru ea rolul de tată - deci a fost o pierdere mare pentru ea, şi într-o perioadă delicată. A fost la înmormântare la Craiova, după care a revenit direct în examen unde, pierdută şi în doliu, a reuşit să ia un 7 pe o lucrare de licenţă la care muncise foarte mult. Am încercat să o susţin moral, dar în suferinţe atât de mari, nu ştiu cât contează sprijinul venit din afară. Ieri am revăzut-o, a venit sa lucreze cu M. Este atât de slăbită şi de tristă...mi-a fost tare milă de ea. Mă oferisem să facem o întrerupere mai mare, dar a spus că vrea ea să vină, şi că de fapt M. o ajută să mai iasă din atmosfera respectivă...

Relationships between the members of the team

Duminică, 19 noiembrie 2006

Este interesant, într-o echipă care se formează sau se transformă, de urmărit relaţiile între membrii noi şi membrii vechi ai echipei. Pentru că la noi No1 este o personalitate complexă, care are multe afecte în interior dar comunică greu, sunt multe de observat. De exemplu, animozitatea ascunsă pe care o manifestă faţă de No2. A auzit sau văzut că No2 se comportă ca o "profesoară" şi nu este deloc de acord. Ea nu are timpi morţi deloc în sesiune şi, pe bună dreptate, se întreabă dacă nu cumva munceşte mai mult şi dacă cineva care nu procedează bine nu dăunează copilului. Eu sunt de acord că este preferabil cum procedează No1, dar mai mult decât feed-back şi comentarii nu pot să îi acord lui No2. În ceea ce priveşte lucrul la masă nu am ce să îi reproşez, desfăşurătoarele sunt scrise şi gândite bine, în aceste câteva săptămâni copilul a reuşit să înveţe ceva de la ea şi asta este foarte bine. Iar în ceea ce priveşte pe No3, şi aici No1 are o doză ascunsă de nemulţumire, numai că de data asta este o nemulţumire subiectivă: a observat că M. este "un răsfăţat" cum apare No3 - observaţie corectă, însă nu mi se pare o problemă în relaţia cu No3 câtă vreme M. cooperează şi se ating obiectivele (am gândit generalizarea şi sesiunile lui No3 ca un spaţiu flexibil, în care programele se introduc în funcţie de oportunităţi şi de dispoziţia copilului).

Start of the new team

Sâmbătă, 4 noiembrie 2006

Am reînceput lucrul cu noua echipă...totul pare să meargă bine, de la bun început. Am fost de faţă la primele sesiuni cu I. (No2) de săptămâna aceasta. Nu am avut de făcut decât observaţii mici, lucrează corect. Ea a adus de la început un mare beneficiu în echipa noastră: era obişnuită de la Sf. Margareta să îşi facă singură desfăşurătorul zilnic şi a propus să facă şi aici la fel. Văzând aşa, A. (No1) s-a ambiţionat şi a spus că şi-l face şi ea (până acum i-l scriam eu, zi de zi). Şi iată că de acum încolo le dau duminica doar programele şi itemii, la fiecare...destul că trebuie să citesc şi să mă gândesc atât de mult la programe, am tocit cărţile astea două şi workshopurile lui R. I-am mărit puţin salariul lui A. (No1) ca să aibă un plus pentru că este cea mai veche în echipă, dar nu părea prea mulţumită. Oare nu sunt eu la curent cu cât se plăteşte în familii? Oricum am spus că le voi mări salariul la amândouă pentru desfăşurătorul care îmi face o economie de jumătate de oră zilnic - dar o să mai întreb, ca să fiu sigură că ele sunt la acelaşi nivel cu media salariului din domeniu.
În rest, starea lui M. este bună. În continuare pare interesat de mediu şi vioi. Doctorul Naghiu a găsit că este schimbat în bine, faţă de vizitele de până acum. Am ajuns cu trainingul de toaletă destul de departe în două luni, nu mai are Pampers decât noaptea. Bine că nu a trebuit să facem trainingul şoc cu duşul...

The new team

Marţi, 24 octombrie 2006

M-am hotărât...am angajat pe cele două candidate cu care am vorbit acum o săptămână. Începând de vineri le-am chemat la probe (fiecare câte trei probe de câte o oră) şi nu mi-au contrazis impresia formată la interviu. Sunt foarte diferite una de alta...Cea cu experienţă, I. (de acum încolo îi spun No2 pentru că No1 este A.) are un stil mai distant, deşi nu este deloc rece, ci blândă şi tolerantă. Mi-a plăcut ce povesteşte despre copilul cu care a lucrat la Sf. Margareta, s-a ataşat de el şi a făcut tot ce putea ca să îl ajute. A subliniat că atitudinea părinţilor este foarte importantă, stabilise nişte convenţii cu mama copilului pe care le respectau amândouă. Aflu, între altele, că merge la biserică duminica - şi asta îmi face o impresie şi mai bună. Convorbirile din timpul probelor au confirmat evaluarea mea iniţială: are o logică bună care funcţionează foarte bine în cazul înţelegerii programelor. Faptul că este foarte silitoare şi se ţine de şcoală este un atu în plus, cunoştinţele se vor completa. De asemenea, reacţiile ei la comportamentele nedorite au fost bune: M. a căutat să vadă ce i se permite şi a venit regulat să o înghesuie în fotoliu şi să o tragă de părul bogat şi lung. Ea a privit cu toleranţă aceste încercări, fără prea multe reacţii: pasivitatea ei mi s-a părut calculată. Singurul punct negativ a fost că nu a avut nici o încercare de joc, tot timpul probelor a discutat despre terapie şi programe. La acest capitol ne-am înţeles foarte bine, cred că trainingul în cazul ei va fi scurt.
Cu cealaltă, A2 (să îi spunem No3) este cu totul altă poveste. Dacă M. a hotărât de la prima vedere că este prietena lui, probele au decurs fără probleme. M-a impresionat de-a dreptul prospeţimea cu care a intrat în legătură cu M. A găsit din instinct ideea de a-l lăuda şi de a se arăta încântată de toate acţiunile lui. Alte idei bune: a vorbit mult singură, a pus întrebări copilului (întrebări la care a răspuns singură) şi a completat acţiunile lui cu acţiuni de-ale ei, dându-i astfel impresia că este implicat complet (diminuîndu-i astfel nivelul de frustrare).
Săptămâna aceasta voi fixa separat cu ele trainingul...echipa a apărut la timp, nu mai rezist să lucrăm doar două cu M.!

Finding new members for the team

Marţi, 17 octombrie 2006

Cred că am găsit ceea ce căutam...ieri, din cele şase persoane chemate la interviu, s-au prezentat doar două. Însă acestea două vor fi de ajuns pentru echipa noastră, aşa am sentimentul.
L-am luat din nou pe M. cu mine la interviu, era o zi în care A. nu lucra. Într-un fel a fost mai bine, am testat şi reacţia lui. Cum am ajuns, prima candidată ne aştepta în faţa uşii de sticlă a biroului. Roşcată, scundă şi foarte subţire, părea o miniatură. M. s-a dus direct la ea şi a luat-o încântat de mână, nevenindu-i să creadă că era adevărată. "Hei, părea să spună din priviri, ia uitaţi-vă ce minionă! Îi ajung până la umăr! Asta da, seamănă a prietenă!" Aşa că restul interviului a decurs relaxat, deşi a durat aproape o oră. Candidata părea motivată, pentru că încă nu şi-a dat diploma şi nu poate să se angajeze ca sociolog. Nu îi place nici să se angajeze într-o organizaţie, şi un job de genul acesta este exact ce i-ar conveni.
Apoi s-a prezentat a doua candidată, cea cu care vorbisem duminică seara la telefon. La telefon m-am gândit că poate se laudă, dar a reieşit că într-adevăr a lucrat ABA trei luni la Sf Margareta, cu un copil de cinci ani, şi că îşi proiecta singură programele (aşa se obişnuieşte acolo, nu au coordonatori). În cazul acesta, pentru noi este aur curat, ar lua mult mai puţin să adaptăm modelul ei la modelul nostru decât să o instruiesc de la capăt. Mi s-a părut că a impresionat-o când a auzit că M. nu îşi cunoaşte tatăl decât din poze... Eu sunt atât de obişnuită cu acest fapt, încât îl prezint oarecum neutru.
În continuare îmi voi respecta principiul şi le voi suna doar după câteva zile să le anunţ de rezultatul interviului (le-am anunţat că vor trece câteva zile în care să ne gândim - eu, dacă sunt potrivite, şi ele, dacă vor să se implice).

The second selection results

Cea de-a doua selecţie a mers mai slab decit prima, e limpede...tot aşa, multe telefoane, dar numărul de candidaţi a mai scăzut. Studenţii interesaţi sunt mai puţini, iar implicarea lor este mai mult materială. Am reţinut totuşi nişte CV-uri şi am invitat mâine la interviu şase candidaţi. Una dintre ele este o absolventă de Sociologie care a dat două telefoane şi a insistat să primească confirmare pentru CV-ul trimis. Ultima pe care am acceptat-o la interviu este o studentă la Psihologie care a sunat chiar în seara asta. Eu eram la Carrefour şi răsfoiam o carte de la Teora, nu prea se auzea...în fine, când mi-a spus că a lucrat ABA trei luni am devenit atentă. Am cerut amănunte (nu am primit telefoane de la nimeni care să fi lucrat deja) şi mi-a spus că a învăţat la Sf. Margareta. Aşa da, era plauzibil. aşa că am invitat-o direct la interviu şi să aducă un CV cu ea...vedem mâine ce se îmtâmplă. Am lucrat toată vara la schimb cu A. şi nu mai rezist.

A team on short term...

Marţi, 13 iunie 2006

La şedinţa de sâmbătă am primit o veste care m-a descumpănit...M1 m-a anunţat că se închide căminul, şi nu mai are unde să stea până în septembrie - deci începând de la sfârşitul acestei săptămâni nu va mai veni.
Şi I. va întrerupe pe vară, pentru că pleacă în vacanţă la 1 iulie: şi ea a fost dată afară din cămin (unde stătea clandestin) pe 1 iunie şi i-am găsit o variantă, e drept modestă, dar fără bani, numai ca să nu se dezintegreze echipa. Nu regret prea mult absenţa ei pe vară...relaţia ei proastă cu M. şi superficialitatea sunt atât de evidente, încât nu ştiu cât de mult îl ajută.
Nu mă simt bine, pentru că m-am străduit atât de mult să funcţioneze echipa asta! Nu mai am energie pentru o nouă selecţie - de altfel, acum majoritatea studenţilor din provincie pleacă, nu ştiu dacă aş mai găsi la fel de mulţi interesaţi.
Din fericire, A. locuieşte din Bucureşti şi va veni să lucreze cu M. toată vara. Cine va fi al doilea tutore pe sesiunea alternativă? Probabil eu...tot am făcut sesiuni suplimentare în aceste două luni, m-am obişnuit :(.

Evolution of the team

Vineri, 2 iunie 2006

Cum s-au mai schimbat fetele şi cum merge terapia...am început să am curaj să lipsesc de acasă când sunt câte două pe sesiune pentru că au început să lucreze corect, şi studiindu-le m-am convins că nu ar fi agresive cu M. În continuare, momentele în care se întâlnesc toate trei (aşa-zisele şedinţe) mă enervează. Nu fac efortul să vină cu idei privind programele (deşi le-am încurajat întotdeauna să spună tot ce cred) însă acum se cunosc mai bine şi folosesc momentele ca să relaţioneze: unde se mai duc în timpul liber, ce examene au de dat în sesiune, ce se mai întâmplă pe la facultate etc. A. şi M1 care sunt mai conştiincioase se miră de superficialitatea lui I., care se mulţumeşte să treacă examenele şi să copieze de câte ori poate.
În programul curent ele se comportă cam la fel...singura care a început să scrie observaţii pe desfăşurător este A., celelalte două sunt la fel de superficiale. I. mă îngrijorează prin greşelile pe care le face (uită să dea SD-ul în acelaşi fel, să spună "bravo" simultan cu recompensa materială, sau să schimbe locul obiectelor pe masă). Şi nu am lăsat-o mai niciodată singură cu M. pentru că se poartă cu prea puţin tact şi dintre toate are relaţia cea mai proastă cu M. Uneori el o mai provoacă la câte un joc de alergat prin casă, dar când o vede la uşă nu are nici o bucurie pe figură (când sună ele el se repede bucuros la uşa de la intrare cu o expresie de curiozitate şi aşteptare).
La un moment dat am avut şi un moment neplăcut: mi-a dispărut un şirag de mărgele de ametist (nu prea scump, nu era şlefuit) şi un ceas de mână. M-am simţit aiurea nu din cauza obiectelor ci pentru că nu mă mai simţeam în siguranţă...cum să am încredere să las copilul cu ele dacă se gândesc la astfel de lucruri? M-am plâns lui A. pentru că ştiam că (a) ea nu ar pune mâna pe nimic nici dacă ai lăsa-o să doarmă pe o saltea cu bani; (b) e suficient de prietenă cu ele ca să le spună neoficial că m-am prins că lipsesc obiecte. Poate că cea care le luase a crezut că o să dau vina pe bonă (mai este o bonă care vine o singură dată pe săptămână cîteva ore, când nu pot ele să vină, dar nu am suspectat-o pe ea pentru că nu o interesează bijuteriile şi nici măcar nu este în temă cu venirea fetelor, ştie că este singura care mai intră în casă în afară de mine). Cam la o săptămână după asta am găsit obiectele în locuri în care nu le-aş fi pus niciodată şi sigur nu fuseseră (ceasul l-am găsit în dulap, între nişte haine)...
În altă ordine de idei, toate trei par a se fi obişnuit cu programele şi au mai multă încredere în ele însele. Am încercat să le încurajez când lucrează bine şi să le fac observaţii într-un mod cât mai obiectiv (să evit reproşurile şi tonul nervos) astfel încât să înţeleagă că sunt observaţii profesionale, nu personale. Feed-back-ul faţă de ele trebuie adaptat însă la personalitatea fiecăreia. Cu A. de exemplu nu trebuie făcute observaţii pentru că este destul de introvertită, iar observaţiile ar inhiba-o şi mai mult; oricum trebuie să am încredere, pentru că se cenzurează singură. Cu I. dimpotrivă, trebuie insistat pe greşeli pentru că o interesează mai mult banii decât perfecţionarea ei în terapie, procedează ca la cursuri (crede că trebuie să "aibă notă de trecere" la lucru...timpul trece, leafa merge). Mi s-a întâmplat să îi spun că a greşit (auzisem prin uşa închisă) şi ea să mintă că nu a fost aşa (A. era de faţă şi o privea mustrător). M1 lucrează bine şi se şi joacă frumos cu copilul dar, nu ştiu de ce, am senzaţia că în sinea ei este destul de răutăcioasă şi mă judecă pentru lucruri minore care nu privesc terapia. Un mare efort să creezi şi să menţii o echipă...

Sessions with mother

Sâmbătă, 27 mai 2006

De două săptămâni încoace am ajuns să fac sesiuni şi de una singură. Ideea că trebuie să aibă minim 40 de ore de terapie săptămânal mă obsedează. Am observat că în unele sesiuni cu doi tutori nu se acopereau nici jumătate din cele 17-18 programe de pe listă din cauza protestelor...şi atunci mă întrebam cu ce s-a ales dintr-o zi de lucru. Mi-am făcut curaj şi am început să aşez măsuţa de una singură. În primul rând am observat şi eu efectul "terapeutului singur" - proteste reduse, promptul se face mai greu, dar copilul este mai cooperant. S-a obişnuit repede cu ideea şi mai nou îşi montează măsuţa singur cu puţin timp înainte să vină fetele...astfel încât apuc să fac câteva programe din desfăşurătorul pe care l-am pregătit pentru ele, până când sună soneria.
În ceea ce priveşte echipa lucrurile stau la fel: s-au mai obişnuit se pare cu stilul de lucru, au învăţat programele, dar de jucat se joacă prea puţin cu el şi parcă silit. Am încercat în ultima săptămână să le învăţ să îşi scrie singure desfăşurătorul, dar eşec total. I. le-a amestecat atât de rău, chiar cu indicaţii simple, încât am renunţat la idee, le scriu tot eu cu puţin timp înainte de sesiune, şi tot eu centralizez programele în dosarul cu programe curente.

De vreo zece zile am reluat legătura cu părinţii de pe forum. I-am scris dorei să îi spun că am început ABA şi ea mi-a sugerat să dau copy paste la mail pe forum...are dreptate, ar trebui să ţinem legătura între noi.
În afara reţelei, am încercat să mai încurajez o mămică (medic medicină generală) fără acces la Internet să pornească terapia ABA- dar ea s-a prevalat de faptul că "experţii la care a fost" nu "i-au dat un diagnostic de autism" deşi după cum descrie copilul este de fapt din spectrul autist, are 3,5 ani, nu vorbeşte şi are probleme de identificare a obiectelor. Nici mie nu mi s-a comunicat acest diagnostic... Cu ce m-a ajutat asta? M-am regăsit după doi ani într-o situaţie mult mai rea.

Trials for girls - conclusions

Marţi, 11 aprilie 2006

Am încheiat probele...odată mai mult, am avut confirmarea că se poate lucra cu M., numai bunăvoinţă şi flexibilitate de cealaltă parte să existe. Mai mult, el este un alt copil cu fiecare dintre ele; deci stilul omului care lucrează şi modul în care îl abordează sunt foarte importante.
În legătură cu M1, noua fată selectată în locul celei care s-a retras, am mai multe semne de întrebare (o pusesem bine ca rezervă!). În primul rând m-a surprins că la probă a venit foarte aranjată, fardată, cu o bluză pretenţioasă (deşi la interviu venise îmbrăcată normal) astfel încât cine ne-ar fi văzut din avion ar fi zis că ea era angajatoarea şi eu eram tutorele (eu eram în blugi şi pulover ca de obicei când nu sunt la serviciu). În fine, trecem peste asta, numai că a fost foarte rezervată cu copilul şi prima întâlnire a folosit-o mai mult ca să observe mediul (părea neconvinsă dacă să se implice sau nu). Probabil crezuse că vine la o familie bogată, am văzut-o cum se uita ciudat la cartofii care se prăjeau pe foc pentru M. Surpriza a fost reacţia copilului: dat fiind că de la interviu şi până acum ea îşi vopsise coama lungă din şaten într-un blond platinat, el a fost topit! Părea că o acceptă indiferent ce ar face - cooperarea lui a fost totală.
I., cea mai activă dintre ele dar într-un mod nefericit, dovedeşte o acordare destul de slabă atât pe observaţii cât şi pe comportamentul lui M. Nu spun că nu o mai angajez pentru că are interes, bunăvoinţă şi consecvenţă, dar e prea agresivă şi nu se potriveşte cu M. Cred că nu se vor înţelege bine.
A. pare a fi pe linia de mijloc cu toate. Nu a fost excepţională dar nu a avut nici stridenţe. E o persoană care îmi inspiră încredere. Pare să fie cea mai convinsă dintre toate că M. va progresa.

Despre C. nu am scris nimic în foile de observaţie pentru că a fost perfectă. A venit o singură dată, sâmbătă seara, dar a reuşit să aibă de la bun început o relaţie excelentă cu M. (l-a luat de la intrare cu o prăjiturică mică şi i-a vorbit ca unui copil mai mic, după care a început jocuri ca pentru bebeluşi în care el nu trebuia să participe dar era în centrul atenţiei). Cam într-un sfert de oră îl făcuse să o urmeze în toate cele încât ar fi putut să îi ceară orice (fără să impună nimic). Obişnuinţa cu copiii şi inteligenţa fac ca între ea şi restul să fie o diferenţă foarte mare. A rămas că o chem direct la training şi mai vorbim atunci.
De mâine începe trainingul pe care îl fac pentru ele, care va dura trei zile. Ce bine că începe să se contureze o echipă pentru M.!

Fourth trial for girls

Marţi, 11 aprilie 2006
Proba de luni - foaia de observaţii:

I.
++
(+++) Nu s-a supărat ca M. a a făcut o criză de nervi; nu l-a judecat, nu a spus ca trebuie să ia medicamente;
(+++) A reuşit pe parcursul unei singure ore să restabilească contactul;
+
A renunţat la NU;
A doua jumătate de oră a renunţat la numele redundant şi la comanda „vino la mine”;
A acceptat„pedeapsa” cu palmele la ochi;
Nu s-a enervat când era agresiv, i-a vorbit pe un ton calm;
S-a gindit să aibă controlul asupra lui (deşi nu cu metode adecvate);
In a doua jumătate de oră a fost flexibilă (a reuşit să îl ia de la chiuvetă fără scandal);
A răspuns la privirile şi reacţiile non-verbale ale copilului;
In baie a folosit laudele personale ca recompense (eşti frumos etc.);
A reuşit să îl ducă spre uşă la plecarea ei (deşi era nepăsător) şi s-a desparţit în termeni buni; Prima jumătate de oră a repetat obsedant numele copilului şi comanda "vino la mine" fără rezultat (erau prea dese şi fără recompensă pentru copil);
Ii adresa cereri în timp ce el nu coopera;
Nu a înţeles reacţiile non-verbale (enervarea, refuzul, autoagresiunea, semnul de tăcere);
După secvenţa agresivă a trecut prea repede la cereri adresate copilului (trebuia să îl lase să îşi revină, era prost dispus);
Nu s-a gindit să varieze jocul si formulele de adresare (il lauda doar cu "bravo" tot timpul).
--
A insistat să se joace cu cărticelele deşi copilul avea evident o problemă legată de ele.

M1.
+
A căutat să relaţioneze cu copilul;
Nu i-a interzis nimic;
Au cooperat bine;
A vorbit cu el.
-
Nu a căutat idei de joacă;
ÎI vorbea despre lucruri pe care el nu le înţelegea;
Repeta tot timpul “ e rece aici, răceşti”;
A.
+
A participat la jocuri de sărit;
S-a integrat în jocul cu bau-bau;
Nu a căutat idei de joacă;
Nu a căutat să-i impună nimic ;
A reţinut observaţiile de ieri şi le-a aplicat.
-
Nu l-a lăudat prea mult;
Nu a căutat metode prin care sa obţină ca M să facă ce vrea ea;
Nu a căutat idei noi de joacă.

Third trial for girls

Marti, 11 aprilie 2006

Duminică - foaie de observaţii probă:
I.
++
Nu s-a descurajat;
A reluat jocul dinamic;
Nu s-a enervat când a devenit agresiv.
+
A căutat să restabilească relaţia cu copilul;
A căutat să fie mai permisivă ( nu s-a mai impus cu tot dinadinsul);
A căutat să obţină ceva de la copil chiar dacă nu în modul cel mai indicat;
A căutat să îl ţină sau să îl aducă într-un anumit loc;
A căutat idei de joacă (cu mâinile);
A renunţat la interdicţii ;
A cerut informaţii în plus

-
Nu a reuşit să înţeleagă comportamentele nonverbale ale copilului (de ex. el s-a enervat când i-a cerut cărticelele pentru ca şi-a adus aminte de eşecul din ajun);
Nu a reuşit să interpreteze alte nuanţe din comportamentul copilului;
A repetat prea des “vino la mine” fără recompensare; A avut cerinţe de neînţeles pentru copil, "hai fă lumânarea"dar el nu ştie cum se face lumânarea.
--
A folosit exagerat numele copilului pâna când s-a ajuns la nonrăspuns.

M1
+
A participat parţial la unele jocuri;
Nu s-a impus copilului cu tot dinadinsul;
Este o prezenţă liniştitoare;
-
Nu a căutat idei de joacă (jocul a fost iniţiat de altcineva de fiecare dată);
A vorbit prea puţin cu el;
A fost prea reţinută în reacţii ;
--
Nu a căutat să stabilească o relaţie cu copilul;
Nu a răspuns la invitaţiile de joacă ale copilului nici chiar când regulile jocului erau clare;
A stat la distanţă şi a intrat greu în dormitor chiar când el o invita nonverbal;
A.
+
A participat la jocuri de sărit cu copilul;
S-a implicat în acţiuni zilnice (l-a şters la gură de gem);
A mers cu el în baie;
Nu a apelat prea des la interdicţii;
Nu a căutat să-i impună nimic cu tot dinadinsul;
A cerut explicaţii şi a căutat sa reţină elemente care i-ar fi de folos;
-
Nu l-a prea lăudat;
Nu a căutat metode prin care să obţină ca M. să facă ce vrea ea;
Nu a căutat idei noi de joc.

Second trial for girls

Marţi, 11 aprilie 2006

Probele de sâmbătă- foaie de obsevaţii probă:

I.
++
Nu s-a supărat când a devenit agresiv;
+
A căutat să refacă contactul;
A avut răbdare, deşi copilul nu a cooperat;
A fost de acord că profesionistul trebuie să lucreze cu orice copil;
-
A folosit redundant prenumele copilului;
A cautat să impuna comanda “Fii cuminte” care ar merge pentru un copil normal dar pentru ABA nu are nici o utilitate: copilul trebuie sa fie atent, nu cuminte;
Îl chema tot timpul “vino la mine” fără sa-l recompenseze;
A căutat sa opreasca anumite comportamente agresive cu argumentul “Nu face cutare lucru …că plâng” (autiştii nu empatizeaza);
Deşi M. a acceptat contactul fizic ieri, ea nu l-a mai folosit azi;
Ca recompensă a folosit doar bravo fără să îl laude pentru nici o caracteristică intrinsecă a lui (eşti frumos, eşti deştept etc.);
A căutat să-şi impună prezenţa şi cerinţele fără o motivare corespunzătoare;
--
A folosit cuvântul NU în proporţie de peste 60%;
A folosit metode ca pentru copiii normali (predarea denotativă), uitatul pe cărticele;
I-a cerut să deseneze deşi copilul nu ştie şi nu poate să deseneze;
A solicitat prea multe lucruri într-un interval scurt şi pentru o relatie care era stabilită de puţin timp;
A creat în mintea copilului impresia că “Ieri s-a jucat atât de frumos cu mine şi acum văd că e tot dintr-aştia care îmi cer lucruri de neînţeles… în curând o să spuna şi ea că sunt un prost că nu ştiu astea! Nu e funny deloc!”;

A. (copilul a dormit).
M1. (prima ei probă)
++
E o prezenţă foarte agreabilă care i-a plăcut lui M.;
+
A căutat să observe cât mai mult;
A căutat să se informeze;
A cerut explicaţii despre metode de lucru şi comportamente ale copilului;
Nu a încercat să –i impună nimic copilului ;
-
Nu a încercat să facă efortul de a interpreta semnele copilului;
S-a speriat de plânsul şi reacţia lui de la uşa de la balcon;
--
Nu a căutat să stabilească nici o relaţie cu copilul, l-a observat de la distanţă.