Este în curs de aplicare ultimul desfăşurător pe care l-am dat tutorilor înainte de vacanţă (mai nou îl dau pe două săptămâni, pentru că fiecare dintre tutori are un ritm propriu). No2 e mai ordonată şi masterează itemii cu un ritm de metronom, în schimb No1 e mai creativă şi achiziţiile de "pe lângă" program sunt mai importante. Din păcate, cu toate progresele, M. rămâne agresiv şi cu destul de multe autostimulări. (Ciudat, pentru că autostimulările nu îl caracterizează. Acum are multe autostimulări verbale, dar probabil acestea arată dorinţa lui de a comunica - dorinţă pe care şi-o satisface limitat, deocamdată). No1 nu s-a mai plâns de reacţiile agresive ale lui M., dar m-a anunţat oficial că după vacanţa din august nu revine...a obosit, spune ea. Nu am avut nici o obiecţie, trebuie să îi respect alegerea. Oricum simt că m-a ajutat pe cel mai greu segment al drumului cu M. Nu ştiu cum va fi de acum încolo, dar e incredibil de ce obstacole am trecut! M. vorbeşte, e o minune...fetele acestea modeste care ne-au stat alături în decursul unui an şi trei luni de ABA mi-au demonstrat că minunile nu vin neapărat în chip strălucitor, evident sau cu întorsături bruşte de situaţie. O minune vine şi după muncă stăruitoare şi credinţa ca rezultatul final o să apară.
Se afișează postările cu eticheta miracles. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta miracles. Afișați toate postările
marți
sâmbătă
Sounds explosion and new words
Sâmbătă, 9 iunie 2007
Pe verbalizare, avem succese neaşteptate de când s-a declanşat saltul lui M. Sunetele s-au limpezit, acum reuşeşte aproape orice alăturare, indiferent ce consoane sau vocale sunt implicate.
Este greu de crezut, la un copil care nu reuşea să lege două silabe, cu două luni în urmă, dar este adevărat!
Ca întotdeauna, No1 are o serie de idei bune pe care nici nu ni le anunţă, ci le testează, iar noi le vedem şi le preluăm după aceea. Face exerciţii de imitaţie verbală cu consoane încadrate de două vocale (ama, ami), şi lucrează şi consoanele care merg mai greu (aju, aha). Iar cu cuvintele terminate în consoană, a reuşit să le "închidă" mai repede decât mă aşteptam eu, folosind repetiţia dublă a consoanei finale, astfel încât copilul să înţeleagă că trebuie să se oprească în consoana respectivă, să nu mai prelungească cuvântul cu alte sunete: goll, nass, mall, conn, tonn...No2 a preluat şi ea exerciţiile de imitaţie însă ca întotdeauna, pe spaţiul ei M. nu dă acelaşi randament. Cât despre No3, ea nu mai apucă să le facă, pentru că are destul de mult de lucru cu generalizarea programelor masterate (foarte multe în primăvara aceasta) şi are în continuare, ca sarcină secundară, de dezvoltat jocul simbolic şi interactiv.
Pe verbalizare, avem succese neaşteptate de când s-a declanşat saltul lui M. Sunetele s-au limpezit, acum reuşeşte aproape orice alăturare, indiferent ce consoane sau vocale sunt implicate.
Este greu de crezut, la un copil care nu reuşea să lege două silabe, cu două luni în urmă, dar este adevărat!
Ca întotdeauna, No1 are o serie de idei bune pe care nici nu ni le anunţă, ci le testează, iar noi le vedem şi le preluăm după aceea. Face exerciţii de imitaţie verbală cu consoane încadrate de două vocale (ama, ami), şi lucrează şi consoanele care merg mai greu (aju, aha). Iar cu cuvintele terminate în consoană, a reuşit să le "închidă" mai repede decât mă aşteptam eu, folosind repetiţia dublă a consoanei finale, astfel încât copilul să înţeleagă că trebuie să se oprească în consoana respectivă, să nu mai prelungească cuvântul cu alte sunete: goll, nass, mall, conn, tonn...No2 a preluat şi ea exerciţiile de imitaţie însă ca întotdeauna, pe spaţiul ei M. nu dă acelaşi randament. Cât despre No3, ea nu mai apucă să le facă, pentru că are destul de mult de lucru cu generalizarea programelor masterate (foarte multe în primăvara aceasta) şi are în continuare, ca sarcină secundară, de dezvoltat jocul simbolic şi interactiv.
miercuri
End of toilet training
Miercuri, 29 martie 2007
Ura!! Am încheiat trainingul de toaletă. Încet-încet (între octombrie şi aprilie, de fapt) am reuşit să eliminăm pe timpul zilei Pampersul în proporţie de 100%. Acum merge la toaletă cu program (trebuie dus de mână periodic, dar a început să meargă şi singur) iar în parc a învăţat "să facă la pom" şi chiar îi place. O vreme, astă-iarnă, venea la mine cu Pampersul în mână ca să mă anunţe că urmează treburi mai consistente (reuşisem să asociem cu scaunul de toaletă doar treaba mică). Apoi, eu am luat de la capăt trainingul cu cealaltă ţintă (din nou stat pe scaunul de toaletă cât mai mult, ou Kinder, premii suplimentare dacă s-a produs "evenimentul"). Până când s-a rezolvat şi asta...Mai rămăsese doar timpul nopţii, când încă avea Pampers...nu prea speram să se trezească şi să anunţe vreo nevoie, având în vedere că în afară de "da" nu are nici un cuvânt funcţional deocamdată. Până când, din neatenţie (am uitat, pur şi simplu) l-am lăsat fără, o noapte: nu s-a întâmplat nimic. A doua noapte: nu s-a întâmplat nimic. Aşadar, se controlează. Astfel încât i-am eliminat cu totul. Mulţumesc lui Dumnezeu! Nici nu îmi vine să cred că am reuşit.
Ura!! Am încheiat trainingul de toaletă. Încet-încet (între octombrie şi aprilie, de fapt) am reuşit să eliminăm pe timpul zilei Pampersul în proporţie de 100%. Acum merge la toaletă cu program (trebuie dus de mână periodic, dar a început să meargă şi singur) iar în parc a învăţat "să facă la pom" şi chiar îi place. O vreme, astă-iarnă, venea la mine cu Pampersul în mână ca să mă anunţe că urmează treburi mai consistente (reuşisem să asociem cu scaunul de toaletă doar treaba mică). Apoi, eu am luat de la capăt trainingul cu cealaltă ţintă (din nou stat pe scaunul de toaletă cât mai mult, ou Kinder, premii suplimentare dacă s-a produs "evenimentul"). Până când s-a rezolvat şi asta...Mai rămăsese doar timpul nopţii, când încă avea Pampers...nu prea speram să se trezească şi să anunţe vreo nevoie, având în vedere că în afară de "da" nu are nici un cuvânt funcţional deocamdată. Până când, din neatenţie (am uitat, pur şi simplu) l-am lăsat fără, o noapte: nu s-a întâmplat nimic. A doua noapte: nu s-a întâmplat nimic. Aşadar, se controlează. Astfel încât i-am eliminat cu totul. Mulţumesc lui Dumnezeu! Nici nu îmi vine să cred că am reuşit.
marți
Verbal imitation and miracles
Marţi, 28 noiembrie 2006
De la un timp mă gândesc că avem un sens greşit al cuvântului "minune". Credem că o minune ar trebui să apară spectaculos, ca un fel de prag de demarcaţie dincolo de care să aibă loc schimbări majore ale vieţii. Acesta este sensul din poveşti şi sensul biblic, numai că în poveşti şi în Biblie sunt foarte multe simboluri...Realitatea este că minunile îşi pot face loc în viaţa noastră încetul cu încetul, în mod treptat. Cel de Sus ni le trimite, dar noi suntem cei care lucrăm la ele, cu paşi foarte mici uneori.
Aseară, pentru că aveam un curs online, am asistat fără să vreau ("prezentă, dar absentă") la o sesiune de Verbal Imitation cu No1. A fost o noutate pentru mine, pentru că nu am reuşit să filmăm mai nimic până acum, iar suprapunerea sesiunilor lui No1 cu programul meu de serviciu a făcut ca eu să nu fiu de faţă în ultimele şase luni la nici o sesiune de-a lor. Atât am observat, că sunt rezultate deosebite pe spaţiul ei de lucru şi practic No1 a devenit "o provă de corabie", vârful care deschide drumul la noi în echipă.
De exemplu, pentru a-l stimula pe M. să imite sunete, a descoperit o nouă recompensă: stelele. Lui M. i-a plăcut mult steaua ca formă încă de când a învăţat-o în receptiv. Este şi primul cuvânt spus spontan (a ieşit, din câte am citit pe desfăşurătorul ei, mai mult "dea" decât "stea" dar oricum e minunat că a spus un cuvânt întreg, restul sunt doar silabe deocamdată). Acum No1 foloseşte stelele colorate de carton pe care le-am făcut eu ca variaţie de stimul la Receptive colours şi i le acordă ori de câte ori reuşeşte să spună o silabă. Aseară lucrau la imitaţie de silabe formate din "b" şi vocale...Şi pentru prima dată mi-a părut foarte rău că nu filmez terapia. În aceste luni au fost atâtea transformări, încât nu le vom ţine minte niciodată. Şi sunt momente unice care se vor pierde!
Dar să revin. M-a impresionat modul în care No1 lucra cu M. Prin învăluire, modulându-şi vocea între şoaptă şi comandă, trecând felin de la promisiune, tentaţie sau aşteptare, la laudă şi înapoi. Cine îl cunoaşte pe M. îşi dă seama că la el frustrarea joacă un rol foarte important: încercările nereuşite de-a lungul anilor i-au creat impresia înrădăcinată că nu poate să vorbească. Atunci, are nevoie de un cadru în care să se simtă lipsit de constrângere, o relaţie de încredere care să îi permită să şi greşească (să facă mai multe încercări), o recompensă deosebită (stelele) dar şi (observ eu) orchestrarea acestora aproape ca într-un spectacol de teatru. No1 spune că de fapt bucuria ei din suflet îl face să progreseze...
Aseară, pentru că aveam un curs online, am asistat fără să vreau ("prezentă, dar absentă") la o sesiune de Verbal Imitation cu No1. A fost o noutate pentru mine, pentru că nu am reuşit să filmăm mai nimic până acum, iar suprapunerea sesiunilor lui No1 cu programul meu de serviciu a făcut ca eu să nu fiu de faţă în ultimele şase luni la nici o sesiune de-a lor. Atât am observat, că sunt rezultate deosebite pe spaţiul ei de lucru şi practic No1 a devenit "o provă de corabie", vârful care deschide drumul la noi în echipă.
De exemplu, pentru a-l stimula pe M. să imite sunete, a descoperit o nouă recompensă: stelele. Lui M. i-a plăcut mult steaua ca formă încă de când a învăţat-o în receptiv. Este şi primul cuvânt spus spontan (a ieşit, din câte am citit pe desfăşurătorul ei, mai mult "dea" decât "stea" dar oricum e minunat că a spus un cuvânt întreg, restul sunt doar silabe deocamdată). Acum No1 foloseşte stelele colorate de carton pe care le-am făcut eu ca variaţie de stimul la Receptive colours şi i le acordă ori de câte ori reuşeşte să spună o silabă. Aseară lucrau la imitaţie de silabe formate din "b" şi vocale...Şi pentru prima dată mi-a părut foarte rău că nu filmez terapia. În aceste luni au fost atâtea transformări, încât nu le vom ţine minte niciodată. Şi sunt momente unice care se vor pierde!
Dar să revin. M-a impresionat modul în care No1 lucra cu M. Prin învăluire, modulându-şi vocea între şoaptă şi comandă, trecând felin de la promisiune, tentaţie sau aşteptare, la laudă şi înapoi. Cine îl cunoaşte pe M. îşi dă seama că la el frustrarea joacă un rol foarte important: încercările nereuşite de-a lungul anilor i-au creat impresia înrădăcinată că nu poate să vorbească. Atunci, are nevoie de un cadru în care să se simtă lipsit de constrângere, o relaţie de încredere care să îi permită să şi greşească (să facă mai multe încercări), o recompensă deosebită (stelele) dar şi (observ eu) orchestrarea acestora aproape ca într-un spectacol de teatru. No1 spune că de fapt bucuria ei din suflet îl face să progreseze...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)