Progress in verbal imitation

Duminică, 14 ianuarie 2007

Au apărut diferenţe importante în imitaţia verbală: a trecut de la imitaţie simplă la desemnarea cuvintelor prin silabe, în general prima silabă (de exemplu "pă" la "pătură", "ci" la "cizme", "sti" la "sticlă"). Este interesant aici că desemnarea spontană s-a extins destul de repede din programul lui No1 în programul lui No2, deşi în continuare relaţiile cu fiecare tutore şi atmosfera sesiunii de lucru sunt foarte diferite. Acum câteva zile au apărut şi două cuvinte corecte: "becu" şi "ou" (redarea ultimului a fost spontană şi întâmplătoare: până acum nu am văzut niciodată vreun diftong pe foaia de imitaţie verbală, probabil dacă am încerca să repetăm nu ne-ar ieşi). Însă pronunţia silabelor este atât de neclară şi se hotărăşte atât de greu să redea sunete (No1 dă tonul în continuare în această privinţă) încât am hotărât din nou să amân introducerea programului de imitaţie verbală la masă. Problema care se conturează este însă decalajul între receptiv şi expresiv: avem deja programul Matching words, care pregăteşte Receptive sight reading (citirea cuvântului la prima vedere, fără silabisire). Are şanse mari să înveţe să citească înainte să înveţe să vorbească...
(Am mai vorbit în ultima vreme cu familia N. de aici din cartier. Par hotărâţi să se apuce de ABA dar au dat anunţ pentru tutori chiar de sărbători, fără prea mare succes...am dat şi eu sfoară în ţară prin No1 şi No2, poate apare dintre colegii lor cineva interesat. Între timp le-am propus să aplicăm testul Portage - ne întâlnim odată în parc şi le dau formularul, îl completează într-o seară, şi fac interpretarea în după-masa următoare.)

Difficulties in generalization (II)

Joi, 11 ianuarie 2007

Am mai vorbit din când în când cu părinţi din reţea şi aflu cum procedează ei. Spre surprinderea mea, metoda cu foaia de generalizare (şi cu generalizarea structurată) nu o mai aplică nimeni. Mă surprinde, pentru că în momentul în care se predă ceva la un training ca fiind foarte important, de obicei iau în considerare...acum cred că generalizarea este importantă nu numai pentru că am auzit, ci şi din practica de până acum. Poate că unii copii generalizează singuri? În cazul ăsta oricum ar trebui să existe verificări ale programelor, pentru că există riscul ca unele să nu se mai repete şi să se piardă.
Revenind, avem probleme neaşteptate la generalizare cu obiectele: de exemplu, dacă sunt obiecte mai puţin folosite de el (bijuterii să zicem) şi locaţia lor nu este evidentă ca în situaţia de predare, le încurcă...de asemenea, am încercat generalizarea de SD folosind şi posesia: confuzie totală. De asemenea, culorile sunt în continuare o problemă: am rămas cu cinci culori (roşu, galben, albastru, verde, maro) pe care le verificăm două câte două. Însă în general programul îl enervează atât de mult încât sunt şanse să nu răspundă. Încă nu am întors nici un program la masă...dar la acesta m-am gândit serios, mai ezit pentru că ar trebui un alt mod de predare şi nu am reuşit să găsesc nici unul. În rest, programele receptive merg bine, şi la masă şi în generalizare, cu condiţia să se respecte întocmai paşii din manuale.

Old and new programs

Duminică, 7 ianuarie 2007

În timpul vacanţei am reuşit să centralizez programele în dosare şi să fac o evaluare de ansamblu a noii echipe, care a început să funcţioneze la "întreaga capacitate". Rezultatele sunt mulţumitoare, în special de când a trecut regresia temporară. Mă bucură în special apariţia jocului simbolic, ajutat se pare destul de mult de Play imitation la masă şi de stilul de lucru al lui No3, de relaţia ei cu M.
Avem la masă 17 programe în lucru (din desfăşurătorul săptămânal pe care îl fac duminica eu, urmând ca în timpul săptămânii să îşi facă singure desfăşurătorul zilnic):
1. Matching similars
2. Receptive labels 3d (spre sfărşit, cu itemi de amănunt: stetoscop, halat...);
3. Receptive letters
4. Receptive opposite (încă mai este, cu unele atribute a mers greu)
5. Matching words
6. Receptive instructions (fără obiecte: de-abia acum merge bine);
7. Receptive categories
8. Receptive verbe (îl facem in vivo)
9. Matching association (2d)
10. Block imitation (am ajuns la 8 cuburi)
11. Receptive location
12. Play imitation
13. Non-verbal imitation fine motor (abia acum a început să meargă şi acesta - foarte greu înţelege şi stăpâneşte mişcările fine)
14. Dă 2 obiecte
15. Secvenţe (acesta merge perfect - probabil, un test pentru inteligenţa nonverbală a lui M. ar obţine un scor bun)
16. Receptive labels mediu (2d)
17. Counting
După cum se vede, Verbal imitation tot nu este, imitaţia nu merge destul de consistent în mediul informal ca să o introduc şi la masă...am văzut undeva un program simpatic, acţiuni însoţite de sunete (Sound actions), cred că acela e cel mai nimerit să încercăm la masă...

New Year Party (II)

Marţi, 2 ianuarie 2007

A trecut şi Revelionul cu musafiri...acum am câteva zile în care pot să mă adun şi să verific dosarele, să văd cum stăm.
Seara de Revelion a adus şi bune şi rele, după cum mă aşteptam. D. şi mama ei au venit cu nişte bagaje enorme şi cu două pachete de ţigări neîncepute pe care le-au fumat integral până la plecare :(. M. s-a purtat foarte bine în prima parte a serii, a mâncat aperitivele cu noi şi pe la ora 21,30 şi-a pus măsuţa de lucru, ca să le impresioneze. Am făcut pe loc un program în care demonstram cele mai bune abilităţi ale lui M. (una recentă este că reuşeşte să facă integral puzzle-ul mare de polistiren) iar el a lucrat ireproşabil. Dată fiind diferenţa de vârstă a copilului meu faţă de copilul ei, lui D. i s-a părut că M. execută sarcini grele. Aşa cum presupusesem însă de la prima vizită, deşi o încurajasem să citească şi să se informeze despre ABA, nu făcuse mai nimic...însă era asistată de specialişti mult mai bine decât noi. Avea o echipă de experţi care făcea evaluarea copilului odată la două luni şi stabilea obiectivele conform testului Portage (într-o variantă în care gross motor era separat de fine motor). Psihologii puneau mai mare accent ca noi pe dezvoltarea vorbirii şi stimulare senzorială. Mi-a arătat casete în care S., soţul ei, şi fetiţa mai mare (patru ani) cântau şi se învârteau în cerc cu A., fetiţa cu autism. (Am recunoscut pentru a n-a oară imposibilitatea mea de a crea momente asemănătoare...dacă M. nu are rude, nu am de unde să i le scot.) Pe la 23,00, M. devine agitat şi începe să se arunce pe ea în vreme ce discutam despre testul Portage. Ea părea nepregătită pentru asemenea împrejurări, aşa că l-am luat pe M. forţat în cealaltă cameră şi, într-o jumătate de oră, am reuşit să îl adorm. Astfel încât a pierdut artificiile fantastice de la miezul nopţii (stăm foarte sus şi de la noi se vede o panoramă splendidă, toată partea de vest a oraşului). Ţineam la asta pentru că nu am avut nici un Revelion la care să participe efectiv (când era mic, artificiile îl speriau, iar anul trecut, părea că sunt un stimul îndepărtat şi nu le înţelege). În fine...poate la anul.
Revenim şi terminăm testul Portage pentru fetiţa lui D. Fiind foarte mică, rămânerile în urmă sunt simbolice, QD-90...Din ce am văzut pe casetă, semnele de autism sunt clare, contactul vizual e slab şi reacţiile la mediu sunt uşor întârziate. Însă, cu sora mai mare a cărei prezenţă o ajută şi asistenţă profesională, cred că are şanse evidente să se recupereze.
Pe la 2,30 a.m., D. şi mama ei reuşesc să găsească la telefon un Fly Taxi pentru Otopeni. Ne luăm rămas bun şi rămâne să ne mai scriem...

New Year Party (I)

Duminică, 31 decembrie 2006

Anul acesta, de sărbători, primesc o vizită surpriză. Prietena mea D., care a emigrat acum trei ani în SUA, a venit în vacanţă să îşi rezolve dantura şi nişte probleme notariale. Mă interesează foarte mult venirea ei nu numai pentru că nu ne-am văzut de când a plecat, ci şi pentru că are o problemă asemănătoare cu a mea: fetiţa ei foarte mică (doi ani) a fost diagnosticată în aprilie cu autism (deci, la vârsta de un an şi jumătate). Am corespondat cu ea în tot acest timp, dar dacă avem timp să vorbim este şi mai bine...
Deocamdată, ne-am văzut în fugă în ziua în care a venit (miercurea trecută) în timp ce la noi era generalizare cu No3, iar ea era în trecere spre oraşul fratelui ei. Eram curioasă dacă şi ea s-a transformat la fel de mult ca mine în ceea ce priveşte relaţia cu copiii (eu am acum tendinţa să aplic analiza comportamentală peste tot, şi la copiii normali). Însă, mi s-a părut neschimbată: la fel de lentă şi de înceată la înţelesuri şi reacţii. I-a adus lui M. un set cu multe maşinuţe mici de jucărie şi îl întreba, cu toate întinse în pat: "Care este motocicleta?"A trebuit să o temperez, să îi spun că la noi terapia a mers treptat, maşinuţele sunt prea mici şi de-abia a învăţat "motocicleta", încă nu am generalizat-o ca stimul, SD-urile diferite le-am aplicat în trepte şi nici generalizările de distractor nu au ajuns la 20 câţi avea M. în faţă atunci...ştiam că ea nu face ABA, însă mi s-a părut ciudat că au trecut opt luni şi ea (cu o vechime mare în învăţământ, cu doctorat în pregătire) nu a citit măcar despre lucrurile astea...
În fine, când a trecut pe aici m-a anunţat că va veni să facă Revelionul la noi împreună cu mama ei. Are bilet de avion la noapte şi nu are unde să stea în Bucureşti (şi-au vândut locuinţa în mai). Aşa că am făcut pregătiri culinare mai importante ca de obicei (am stat în picioare toată ziua şi de M. nu s-a ocupat nimeni) şi acum le aştept...am emoţii însă, nu ştiu cum va reacţiona M., care nu e obişnuit să primim vizite atât de lungi.

Second Santa Claus

Vineri, 22 decembrie 2006

Ieri am fost la a doua serbare de iarnă cu M. la grădiniţă. Prima a fost anul trecut şi a fost destul de dură: nu a stat deloc nici în public nici pe scaun (era şi multă lume înghesuită pe holul respectiv, ceea ce l-a agitat) nu a vrut să vină deloc către Moş Crăciun (părea că îl sperie) şi nu a cooperat la nimic. Comportamentul de "sălbatic" m-a făcut să realizez cât de mari sunt deficienţele lui de socializare, deşi în rest în toate contextele (vizite, autobuze, magazine) se purta ca un copil perfect normal.
În fine, de atunci a mai trecut un an, cu grădiniţă (două-trei zile pe săptămână doar, pentru că este departe) şi opt luni de terapie cu rezultate evidente...şi bilanţul de ieri a fost mult mai bun. Chiar dacă nu a fost inclus în program (pentru că este nonverbal), a stat jos în rând cu copiii, a dansat hora şi a imitat foarte bine grupul la "un elefant se legăna..." cântec cu multe gesturi. Nu a mai încurcat programul colegilor şi la sfârşit s-a dus la Moş Crăciun să îşi ia cadoul, chiar dacă nu părea prea lămurit ce este cu personajul respectiv.
Deci, avem progrese pe toată linia...să vedem cum trecem de vacanţă.

Winter holliday and team

Joi, 21 decembrie 2006

(În sfârşit, a început să spună silabe spontan şi în sesiunile lui No2...nu foarte multe, dar bine că a început. Paşii sunt atât de mici, încât ziua în care îmi va spune "Bună dimineaţa, mama" mi se pare foarte îndepărtată.)
De mâine începe vacanţa...No2 are planificat să petreacă vacanţa la Suceava, unde sunt nişte rude la care ţine foarte mult. Când vorbeşte despre ele iese din atitudinea rezervată şi docilă pe care o are de obicei şi devine brusc comunicativă şi expresivă. Plecarea ei mă încurcă destul de mult, pentru că presupune multe zile libere (simt la ea că este important să i le las libere şi nu să îi tai din salariu, pentru că este ceva la care ţine foarte mult, este ca o recompensă). I le las aşa, deşi celelalte vor avea mai puţine zile libere şi program suportabil (adică ocolim Ajunul şi Crăciunul şi mai lucrăm doar între 28 şi 30 decembrie). Îmi pare bine că No1, care are părinţii în alt oraş, nu lipseşte decât de Crăciun. Iar No3 este din Bucureşti, va mai veni şi ea între 28 şi 30 decembrie. Am făcut cu grijă acest orar de vacanţă, pentru că mă aştept să se resimtă pentru tăierea bruscă a programului...cum nu va mai avea nici grădiniţă, sărbătorile vor fi plictisitoare ca de obicei pentru el. Până acum bradul şi moş Crăciun nu i-au spus nimic, cred că nu prea a înţeles despre ce este vorba.