Toată lumea spune că M. s-a întors din vacanţă schimbat mult în bine: mai prezent, mai interactiv, mai atent (mă bazez mai ales pe părerea lui A. care îl cunoaşte bine). În timpul acesta am urmat şi tratamentul homeopatic, deci nu ştiu care dintre cele două a avut influenţa cea mai bună.
Cert este că vom reuşi să scăpăm în curând de Pampers pe timpul zilei, însă momentul în care toaleta va fi independentă este departe. În primul rând nu am rezolvat decât "treaba mică", pentru cealaltă se pare că are o asociere în minte...vine cu Pampersul în mână ca şi cum ar fi o toaletă ambulantă. În al doilea rând, şi pentru ce am câştigat deja trebuie "prins" în baie, altfel încă se produc accidente prin casă (minime, pentru că îl cunoaştem bine şi reuşim să le prevenim).
În al doilea rând, sunetele persistă şi se înmulţesc. Problema cea mai grea este trecerea acestor sunete pe care el le scoate întâmplător (sunt sunete cu sens, nu sunt autostimulări) în mediul structurat, în programul de la masă.
Pentru asta am mare nevoie de oameni...Uneori regret că am renunţat la serviciile lui I. (ea nu s-a retras precum M1, a sunat acum două săptămâni, mi-a spus că s-a întors în Bucureşti şi că poate să reia lucrul. Hotărârea mea însă era luată...relaţia ei cu M. nu a fost suficient de bună şi M. are nevoie în primul rând de relaxare, de asta m-am convins în vara asta). Tot ce s-a întâmplat până acum în terapie confirmă ipoteza mea iniţială despre rolul relaţiei cu tutorii în recuperarea copiilor.
Deci, înapoi la selecţie şi la anunţurile din ziar. Telefoanele au început să sune şi am primit câteva CV-uri. Nimic interesant până acum. Sunt sigură însă că vor apare şi oamenii potriviţi.
La serviciu, am un mare noroc în toamna asta...printr-o conjunctură fericită, programul meu este mai liber (doar trei după-mese ocupate, faţă de cinci după-mese ca anul trecut).
Cert este că vom reuşi să scăpăm în curând de Pampers pe timpul zilei, însă momentul în care toaleta va fi independentă este departe. În primul rând nu am rezolvat decât "treaba mică", pentru cealaltă se pare că are o asociere în minte...vine cu Pampersul în mână ca şi cum ar fi o toaletă ambulantă. În al doilea rând, şi pentru ce am câştigat deja trebuie "prins" în baie, altfel încă se produc accidente prin casă (minime, pentru că îl cunoaştem bine şi reuşim să le prevenim).
În al doilea rând, sunetele persistă şi se înmulţesc. Problema cea mai grea este trecerea acestor sunete pe care el le scoate întâmplător (sunt sunete cu sens, nu sunt autostimulări) în mediul structurat, în programul de la masă.
Pentru asta am mare nevoie de oameni...Uneori regret că am renunţat la serviciile lui I. (ea nu s-a retras precum M1, a sunat acum două săptămâni, mi-a spus că s-a întors în Bucureşti şi că poate să reia lucrul. Hotărârea mea însă era luată...relaţia ei cu M. nu a fost suficient de bună şi M. are nevoie în primul rând de relaxare, de asta m-am convins în vara asta). Tot ce s-a întâmplat până acum în terapie confirmă ipoteza mea iniţială despre rolul relaţiei cu tutorii în recuperarea copiilor.
Deci, înapoi la selecţie şi la anunţurile din ziar. Telefoanele au început să sune şi am primit câteva CV-uri. Nimic interesant până acum. Sunt sigură însă că vor apare şi oamenii potriviţi.
La serviciu, am un mare noroc în toamna asta...printr-o conjunctură fericită, programul meu este mai liber (doar trei după-mese ocupate, faţă de cinci după-mese ca anul trecut).
