Luni, 27 februarie 2006
Azi a fost prima zi de training organizat de HM. Tocmai am vorbit pe mess cu dora care era curioasa sa stie cum a decurs.
Am gasit greu locul (un loc de joaca departe, dincolo de Lacul Tei) spatiu mic si inghesuit pentru cei 50 de participanţi (părinţi şi studenţi). Am şi întârziat aproape un sfert de oră, am alergat să îmi iasă sufletul cu teama să nu îmi spună cineva că nu mai e loc în sală. Shakalu (alias Damian) este exact aşa cum mi-l imaginasem când citeam posturile pe forum, tipul american, la suprafaţă informal dar cu bariere foarte clare, un tip care comunică destul de sec şi asertiv şi dă doar informaţiile pe care vrea el să le dea. Pentru noi însă aceste informaţii sunt aur curat...am învăţat într-o zi de training mai mult decât în doi ani de citit în cărţi şi întrebat doctori. Astăzi s-a vorbit despre noţiuni generale, erau lucruri pe care le mai citisem pe forum, ce este autismul, cum se manifestă, care sunt cauzele presupuse, ce cercetări s-au făcut, ce este ABA...însă are talent pedagogic şi am înţeles mult mai bine decât pe net, şi s-a ajuns destul de repede la cazuri şi exemple concrete. Este o studentă la psihologie, Cristina, care mă uimeşte prin întrebările pe care le pune! Eu nu mă simt deloc avizată, aşa că nu am întrebat nimic.
Aveam aşteptări destul de mari în ceea ce priveşte atmosfera, credeam că vom face imediat cunoştinţă toţi cei de pe forum...însă nu a fost deloc aşa. Am identificat-o destul de repede pe bi prin insistenţa cu care punea întrebări şi prin stilul pe care l-am recunoscut ca fiind cel din conversaţii, în pauză le-am cunoscut pe teo şi pe evi, însă restul au rămas necunoscuţi. dora îmi spunea că mai bine ne înţelegeam să purtăm ecusoane cu numele de pe forum... nu ne-a venit ideea şi acum ne purtăm ca nişte străini. De altfel atmosfera nu are cum să fie decât apăsătoare...există cazuri grave aici, toţi sunt apăsaţi şi torturaţi de ideea de a face ceva pentru copilul lor. Este un tată din Galaţi care are doi copii, unul de 4 şi unul de 6, ambii cu autism; este şi o mamă de gemene care deja a început ABA cu ele (una este autistă alta hiperactivă - mie asta îmi arată că autismul nu este genetic aşa cum cred unii).
Să vedem ce va mai fi mâine...
Azi a fost prima zi de training organizat de HM. Tocmai am vorbit pe mess cu dora care era curioasa sa stie cum a decurs.
Am gasit greu locul (un loc de joaca departe, dincolo de Lacul Tei) spatiu mic si inghesuit pentru cei 50 de participanţi (părinţi şi studenţi). Am şi întârziat aproape un sfert de oră, am alergat să îmi iasă sufletul cu teama să nu îmi spună cineva că nu mai e loc în sală. Shakalu (alias Damian) este exact aşa cum mi-l imaginasem când citeam posturile pe forum, tipul american, la suprafaţă informal dar cu bariere foarte clare, un tip care comunică destul de sec şi asertiv şi dă doar informaţiile pe care vrea el să le dea. Pentru noi însă aceste informaţii sunt aur curat...am învăţat într-o zi de training mai mult decât în doi ani de citit în cărţi şi întrebat doctori. Astăzi s-a vorbit despre noţiuni generale, erau lucruri pe care le mai citisem pe forum, ce este autismul, cum se manifestă, care sunt cauzele presupuse, ce cercetări s-au făcut, ce este ABA...însă are talent pedagogic şi am înţeles mult mai bine decât pe net, şi s-a ajuns destul de repede la cazuri şi exemple concrete. Este o studentă la psihologie, Cristina, care mă uimeşte prin întrebările pe care le pune! Eu nu mă simt deloc avizată, aşa că nu am întrebat nimic.
Aveam aşteptări destul de mari în ceea ce priveşte atmosfera, credeam că vom face imediat cunoştinţă toţi cei de pe forum...însă nu a fost deloc aşa. Am identificat-o destul de repede pe bi prin insistenţa cu care punea întrebări şi prin stilul pe care l-am recunoscut ca fiind cel din conversaţii, în pauză le-am cunoscut pe teo şi pe evi, însă restul au rămas necunoscuţi. dora îmi spunea că mai bine ne înţelegeam să purtăm ecusoane cu numele de pe forum... nu ne-a venit ideea şi acum ne purtăm ca nişte străini. De altfel atmosfera nu are cum să fie decât apăsătoare...există cazuri grave aici, toţi sunt apăsaţi şi torturaţi de ideea de a face ceva pentru copilul lor. Este un tată din Galaţi care are doi copii, unul de 4 şi unul de 6, ambii cu autism; este şi o mamă de gemene care deja a început ABA cu ele (una este autistă alta hiperactivă - mie asta îmi arată că autismul nu este genetic aşa cum cred unii).
Să vedem ce va mai fi mâine...
